Putea fi şi altfel

Putea fi şi altfel

Când a ieşit de la puşcărie, Vadim nu avea unde se duce. Din momentul când a fost băgat la dubă, ai lui i-au interzis să le mai calce pragul, fraţi nu avea, o iubită, la fel. Deşi a fost judecat pentru viol.

Când s-a întâmplat nenorocirea, băiatul împlinise 18 ani şi mai mulţi colegi de-ai săi au hotărât că e momentul să guste şi prietenul lor un trup de femeie. Era unicul dintre ei care nu avea încă o iubită. Încă nu ştiau cum o s-o găsească pe acea primă femeie din viaţa lui Vadim, dar până în seară era timp berechet. Au băut până la asta la cârciuma din sat, iar în drum spre casă nu se ştie de unde răsare în faţa lor Zina, fiica învăţătorului de franceză. Şi, în loc să ajungă unde s-a pornit, toată ceata asta a luat-o spre pădure. În sacoşe mai aveau mâncare, câteva sticle de bere şi una de rachiu. Şi bună dispoziţie, fireşte.

La 18 ani, şi-a pecetluit soarta

Zina s-a dus cu ei de bună voie, cum avea să bănuiască fata ce-o aşteaptă? Dar după ce au terminat ce aveau în sacoşe, unul din amici, mai în glumă, mai în serios, o răstoarnă pe Zina pe spate, o ţintuieşte de pământ şi-l îndeamnă pe Vadim: „Acu-i acu, frate, să arăţi ce poţi!”. Tineri beţi, ce vreţi dumneavoastră! Vadim ruşinos, nu se dădea folosit, încerca chiar să se depărteze de grup, dar l-au adus cu forţa înapoi. „Poate nu ştii cum se face? Ţi-arăt eu!”

Şi cel mai mare de ani într-adevăr i-a arătat omagiatului ce înseamnă să iubeşti o fată. L-a împins din urmă şi pe Vadim. Ceilalţi, când şi-au dat seama ce s-a întâmplat şi unde poate duce treaba asta, s-au împrăştiat ca muştele. Până în seară, Zina împreună cu tatăl ei au şi făcut declaraţie la poliţie. Uite aşa s-a întâmplat că, în ziua când a împlinit 18 ani, a şi fost arestat. În toţi cei zece ani cât a stat la puşcărie, părinţii săi o dată n-au venit să-l vadă şi nici nu i-au răspuns la vreo scrisoare.

La puşcărie îi scria doar fata pe care o violase

Unica fiinţă care i-a scris a fost Zina. Vadim avea mustrări de conştiinţă. Nu era un derbedeu, nici un copil neascultător pentru părinţii lui n-a fost şi învăţa la şcoală mai bine ca alţi băieţi, dar uite că întâmplarea aceea i-a dat peste cap toate planurile vieţii. Zinei i-a scris din detenţie ca să-şi ceară iertare, dânsa i-a răspuns şi de atunci au tot corespondat. Aşa a aflat el că fata a născut, că a terminat o facultate, că părinţii lui niciodată nu aduc vorba despre dânsul în sat, că maică-sa a stat timp îndelungat în spital, că taică-său, care a împlinit 50 de ani, e cărunt de tot.

Dar nu i-a spus Zina dacă e măritată sau nu. Zic, ieşise în ziua aceea din penitenciar, avea Vadim 28 de ani şi niciun loc unde să se ducă. Până la urmă, şi-a zis că tot la părinţi o să tragă, n-au să-l primească în casă, o să doarmă el undeva în sat, la vreun coleg de şcoală sau în vreun sărăieş. Era vară şi putea dormi chiar şi în pădure. Dar se trăgea acasă mai ales să-şi vadă părinţii, nu mai putea de dorul lor. Oare chiar să nu-l ierte? Oricine poate greşi…

„O cauţi pe mama?”

Şi-a ispăşit pedeapsa şi ar dori să înceapă o viaţă nouă, dar, dacă n-o să-l susţină ei, oamenii săi cei mai dragi din lume, cine alţii ar putea-o face? Spera Vadim c-o să le înmoaie sufletul, oricât de dârz s-ar ţine ai lui. Hainele de pe el erau vechi şi scurte în mâneci, scurţi şi pantalonii. În zece ani de puşcărie, se făcuse mai lat în spate – dintr-un copil ajunsese bărbat în toată firea. Ce să vă spun? Când l-a zărit maică-sa în poartă, s-a lăsat pe troscotul din faţa casei şi a început a plânge tare ca la mort. Din tindă a ieşit şi taică-său, care n-a făcut niciun pas spre dânsul. Pe la garduri, curioşi, îi priveau vecinii. Vadim nu ştia ce să facă, să intre, să iasă…

Maică-sa, simţind parcă frica şi nesiguranţa lui, l-a luat de mână şi au intrat în casă toţi trei. Nimeni nu ştie ce şi-au vorbit ei, atât că a doua zi Vadim s-a dus la primărie, la poliţie, peste tot unde trebuia să se înregistreze. Spre seară, s-a oprit şi în dreptul casei unde locuia Zina. Un băiat de vreo nouă ani scutura nişte prăsade din cele care se coc devreme. „O cauţi pe mama?”, îl întrebă copilul, apoi o strigă să iasă afară. Uite aşa, peste zece ani, s-au întâlnit cei doi – vinovatul şi victima.

Poate fi şi copilul celuilalt?

Şi Zina s-a schimbat în răstimpul acesta. Arăta a femeie pe chipul căreia ochii bărbatului se odihnesc. Plăcută şi gingaşă. Curios, băiatul îl scruta din priviri pe străin. Maică-sa nu i l-a prezentat, a ieşit în drum şi ce şi-au vorbit, a rămas o taină pentru copil. Vadim, de cum a ajuns acasă, şi-a întrebat părinţii dacă e măritată Zina şi cine-i tatăl copilului. Avea noduri în gât, când maică-sa i-a răspuns: „Poate e al tău copilul? Zina a născut după întâmplarea ceea”.

Tare ar fi vrut Vadim să fie aşa, dar vezi că doi au fost ei, care au violat fata. Poate fi şi copilul celuilalt? Ion era încă la puşcărie, fusese condamnat pentru 12 ani. Dar nu ştiu cum se făcea, însă din ziua de când a aflat că al unuia dintre ei doi e fiul Zinei, tot mai des trăgea pe la casa ei, s-o vadă pe ea, să se uite la copil. Şi cu cât mai mult vorbea cu dânsul, tot mai drag îi era băiatul. Ajunsese să nu-i mai pese dacă ar fi fost şi al celuilalt. Aşa că, într-o zi, a cerut-o de nevastă pe Zina. Locuia singură, părinţii ei, în cei zece ani cât nu i-a văzut Vadim, s-au stins din viaţă.

Aşa s-au luat ei, dar putea fi şi altfel…