Căsătorie consumată

Căsătorie consumată

Când ajung soţii să-şi spună în glas: „Îmi pare rău că m-am măritat cu tine” sau „parcă am fost legat la ochi când te-am luat”, şi spun lucrurile acestea cu voce domoală, când se află numai ei doi în încăpere, să ştii că treaba-i slută! A venit timpul să se despartă, nu ca duşmani, Doamne fereşte, dar ca doi oameni care au călătorit în acelaşi tren şi au ajuns la destinaţie, atât că unul o ia într-o direcţie, iar celălalt în alta. La concluzia asta au ajuns într-o bună zi soţii Danilov. După 38 de ani de căsnicie. S-ar fi părut că reuşită a fost căsnicia lor, dar uite că nu-i mai ţinea nimic împreună! Copiii au demult familiile lor, casele lor şi nevoile lor.

„Iartă-mă, mă duc”

Sergiu s-a întors în ziua aceea de la serviciu. S-a aşezat la masă, căci Irina era întotdeauna gata cu bucatele la ora ceea, şi i-a spus nevestei: „Ştii, dragă, mă mut la vilă. De acolo în doar 40 de minute sunt la serviciu. Nu ştiu cum, mai adăugă el, dar nu mai pot trage la casa asta. Parcă aş veni la străini, mă simt nu ştiu cum obligat să plec, adică nu am deloc tragere de inimă să fac ceva la gospodărie. Să nu crezi, mai adăugă soţul, că am ceva cu tine, dar nu vreau să mai trăim împreună. Poate, cu timpul, o să treacă, dar acum, iartă-mă, mă duc”.

A deschis dulapul, şi-a scos costumele, schimburile, încălţămintea, le-a băgat în două valize şi a ieşit din casă. Vă daţi seama că nimic în ziua aceea nu prevestise o nenorocire. Pentru că Irina a înţeles atunci că bărbatul ei a plecat definitiv de la ea. Fără să se certe, fără s-o învinuiască de ceva, fără să aibă vreo bănuială că soţul ei are o amantă pe undeva. Era moartă de supărare. Şi-a adunat copiii şi le-a spus vestea. S-au cam întristat şi ei, dar aveau atâtea probleme că niciunul dintre ei n-a luat prea în serios vestea asta. Şi-au zis că tata s-a smintit olecuţă. O să se mai vânture şi o să-i treacă prostia. Dar uite că, peste o lună, se trezeşte Irina cu cerere de judecată.

Sergiu dorea divorţ şi partajarea averii. De fapt, prea multe lucruri de împărţit nu aveau – el cerea vila şi maşina, ea rămânea în apartamentul mobilat. O căsătorie care se consumase după 38 de ani de viaţă în comun. Nu-i mai legau acum nici cei trei copii ai lor şi nici cei şapte nepoţi. Într-o zi s-a terminat totul. Irina, deşi era la pensie, mai lucra încă şi poate că anume acest lucru a ajutat-o să-şi revină după divorţ. Vila la care se mutase bărbatu-său au construit-o împreună şi faptul că nu mai putea de acum înainte să se ducă pe acolo rupea din sufletul ei. Gândul că nu va mai gusta din cireşele cele albe, că nu va petrece vara vacanţele cu nepoţii la ţară, că viaţa ei o să treacă de acum încolo între cei patru pereţi din apartamentul din oraş o distrugea definitiv.

Averile se împart, iar sentimentele se trec la pierderi

La cei 58 de ani ai săi, Irina s-a trezit că nu mai trebuie nimănui. Copiii, cu interesele şi grijile lor, abia dacă veneau o dată pe lună s-o vadă şi atunci după ce îi obrăzea femeia. În rest, singură cuc în casa ei. N-o mai trăgea să se ducă la serviciu, pentru că nu mai putea suporta şuşotelile colegilor ei. Îşi făcuse impresia că ei cunosc mai multe despre relaţiile lor din familie decât Irina, care a trăit alături de soţul ei timp de 38 de ani! Zic, ajunsese femeia într-o stare de depresie greu de imaginat. Mai ales că nu se simţea vinovată cu nimic faţă de cel care i-a fost soţ.

L-a iubit la nebunie. S-a măritat cu dânsul nici la 20 de ani împliniţi, l-a slujit cu credinţă în toată perioada asta. El făcea carieră, ea avea grijă de cuibul lor şi de copii. Când a terminat ea facultatea, la festivitatea de absolvire, fiica lor, care avea de acum patru ani, i-a înmânat flori. În sală, soţul Irinei îl ţinea în braţe pe Andrieş, cel de al doilea copil al lor. Câte clipe frumoase şi de neuitat au trăit ei în cei 38 de ani de căsnicie! Şi uite că acum, când a venit vremea să guste şi ei din dulceaţa vieţii fără griji, să petreacă mai mult timp împreună, să călătorească, căci, în sfârşit, îşi puteau permite asta, Sergiu o părăseşte. Pentru că-i devenise străină şi dezagreabilă. N-o mai putea vedea cu ochi buni. Nu mai suporta s-o audă c-o doare una sau alta, nu-i plăcea cum arată, cum se îmbracă, cum vorbeşte, adică ajunsese să nu mai suporte în niciun fel prezenţa ei.

Punct şi… de la capăt?

Se întreba Irina oare în toate familiile se întâmplă asta? Odată, o vecină din cartier i-a propus să meargă cu dânsa la o festivitate care se organizează în grădina publică din centrul capitalei. Hai să ne distrăm, i-a zis ea, o să cânte fanfara, o să dansăm, vom comunica cu alte persoane, singure ca şi noi. Uite că de atunci Irina ieşea tot mai des din casă şi se ducea ba la teatru, ba la concerte, ba chiar se plimba pe străzile Chişinăului. A descoperit că oraşul în care locuia de 40 de ani s-a schimbat la faţă, în partea de jos şi de sus a lui s-a plimbat prin cartierele selecte şi s-a pomenit femeia că vrea să ia viaţa de la început. Şi atunci când ştii ce vrei, se întâmplă minunea.

Într-o zi, la cinematograf, face cunoştinţă cu un bărbat. La cei 64 de ani pe care-i avea, bărbatul arăta încă prezentabil. Nu avea chelie şi nici riduri prea multe, i-a plăcut şi lui femeia, încât au pornit în doi să se plimbe pe aleile parcului. Simion era văduv, tată a mulţi copii şi bunic a tot atâţia nepoţi. Cine spune că doar tinerii se îndrăgostesc şi că numai ei descoperă frumuseţea lumii mă tem că greşesc. Simion şi Irina au început din ziua aceea să-şi telefoneze, să petreacă o oră-două împreună – luau la o terasă cafea sau îngheţată şi se plimbau pe străzile oraşului. Nici gând de relaţii mai serioase. Simion, care avea să împlinească în noiembrie 65 de ani, a rugat-o să-i învârtească un ceaun de sarmale. Vreau să invit copiii şi nepoţii la mine, i-a spus el.

Fiicele lui Simion l-au îndemnat să se însoare

Fireşte că Irina pe lângă sărmăluţe a mai pregătit şi alte bucate. Copiii lui Simion au rămas surprinşi, găsind alături de tata o femeie la masa lui de sărbătoare. De la moartea mamei lor nu trecuse nici un an, vă daţi seama, că au fost supărări, reproşuri, dar a trecut cu timpul şi acestea. Şi copiii lui Simion veneau cu greu pe la el. E sănătos, se descurcă singur cu toate în gospodărie, telefon avem toţi, la o nevoie ne strigă, aşa că nu are rost să mai pierdem timpul şi cu vizitele, ziceau ei. Ba chiar ajunsese să le şi placă să vină pe la tata şi să găsească ceva gustos, curat în casă. Aşa că anume fetele lui Simion l-au îndemnat să se însoare cu Irina. Vă daţi seama că s-au luat aceşti doi oameni în toamna vieţii.

Dar ce s-a întâmplat cu Sergiu, primul soţ al Irinei? S-a stabilit definitiv cu traiul la vilă. A lepădat serviciul la oraş şi a ajuns consilier la primărie. Mai avea şi câteva ore de fizică în şcoală, bărbatul lucrase până la pensie într-un laborator ştiinţific. S-a înstrăinat definitiv de copii şi nepoţi, de parcă, odată cu divorţul, a şters tot ce a fost în viaţa lui până atunci. Cu părere de rău, spun statisticile, asemenea situaţii se întâlnesc tot mai des.

De ce oare?