După 20 de ani în care a cântat pe la petreceri private, Mihai Grosu vrea să se facă remarcat şi pe scena mare

„Gata, am decis să ies din anonimat!”, ne spune Mihai Grosu, care vreme de 20 de ani a cântat pe la petrecerile private ale românilor de pe ambele maluri ale Prutului. Cântăreţul este cunoscut şi apreciat şi de ţigani, la petrecerile cărora a cântat, alături de alţi colegi muzicieni, vreme de mai bine de 10 ani. Pe scena mare, „botezul” solistului Orchestrei „Mugurel” a avut loc la Palatul Național, alături de „Lăutarii” maestrului Nicolae Botgros, iar Corneliu Botgros spune despre Mihai Grosu că „este unul din puținii cântăreți de la noi care poate cânta folclor din diferite zone ale României”.

Cunoscut mai puțin acasă, dar mai mult dincolo de Prut, Mihai Grosu este invitat să cânte pe la petrecerile românilor alături de cântăreţi de folclor din România, cu mulţi dintre care s-a şi împrietenit. Printre aceştia îi vom enumera doar pe Petrică Mâțu Stoian, Constantin Bahrin, Nicușor Iordan, Laura Lavric, Daniela Condurache, dar lista poate continua.
A început să cânte pe la petreceri private încă în anii studenţiei. Câștiga bine, nu ducea lipsă de invitaţii la evenimente, unde mai pui că timp de 10 ani a cântat pentru comunitatea romă, unde era apreciat. Astăzi, după două decenii în care a cântat pe la nunți și cumetrii, Mihai Grosu a decis să spună „Stop!” și să-şi îmbogăţească repertoriul cu folclor, căci vrea să devină cunoscut pe scena mare.
„Vreau să ies din anonimat, nu mai vreau să fiu cunoscut doar în calitate de cântăreţ la petreceri private”, ne spune el.

„Cântam din dulap, că eram ruşinos”

Am încercat să-i aflăm istoria, căci până acum presa nu prea a scris despre el. Astfel, am aflat că vine din nordul R.Moldova, mai exact din r. Drochia, şi cântă de când se știe. Fiind unicul copil la părinți, i s-a oferit tot ce-i mai bun. A studiat acordeonul la școala de muzică din Drochia, după care a mers la Colegiul de Pedagogie și Muzică din Bălți. A urmat Academia de Muzică, Teatru și Arte Plastice din Chișinău, secția Canto popular.
Era un copil sfios, iar când mama sa, care lucra la fabrica de covoare din sat, îl lua cu ea la muncă, acesta se băga în dulapul unde-și lăsa ea haina pentru a cânta. „Îmi era ruşine să cânt când mă vedea cineva”, își aduce aminte cântărețul.

Cum a ajuns să cânte pentru ţigani

A moștenit talentul de la tatăl său, care în copilărie a cântat în fanfara din sat. Mihai Grosu spune că a ales folclorul influenţat de părintele său, care urmărea zilnic toate emisiunile radio și tv în cadrul cărora se cânta acest gen de muzică.
„L-am îndrăgit fără să vreau! Am crescut cu muzica Irinei Loghin, a lui Benone Sinulescu, Nicolae Glib, Zinaidei Julea, Nicolae Ciubotaru, dar şi a lui Ion Suruceanu. Însă după ce am crescut și am decis să câştig bani din muzică, ascultam doar melodii lăutăreşti. Noi, muzicanții, știm să-i apreciem pe adevăraţii artişti. O să vă dau doar câteva nume: regretatul Costel Hanțu, Neluță Neagu și Ștefan de la Bărbulești. Am început să cânt pe la petreceri de cum am devenit student la Colegiul din Bălți, iar cele mai multe invitații veneau de la țigani. Mai bine de 10 ani am cântat aşa pentru ei, alături de colegii mei de studenţie, însă a trebuit să renunţ când am început să am probleme de sănătate. La romi se cântă mult și în orice condiții, iar asta nu e simplu deloc. În schimb, continuu să cânt la petreceri în R.Moldova și România. Vreau să cred că m-am oprit la timp și că acum trebuie să muncesc la alt aspect: să devin cunoscut pe scena mare”, ne-a declarat Mihai Grosu.

„Botezul” pe scena mare

Cântărețul este solistul orchestrei „Mugurel”, condusă de maestrul Ion Dascăl, însă colaborează cu toate orchestrele de la noi.
Primul său concert pe scena mare a fost la Palatul Național, alături de „Lăutarii” maestrului Botgros. „Am avut mari emoții, pentru că una e să cânți pe la petreceri şi cu totul alta să evoluezi pe o scenă atât de importantă, în fața a circa 2000 de oameni. Acela a fost botezul meu”, ne spune zâmbind cântărețul.
În 2006, alături de fraţii Ştefăneţ, a lansat primul său album de muzică populară pe care l-a numit „Eu cânt cu drag tuturor”.
În ultima perioadă colaborează cu Corneliu Botgros, iar de curând au făcut lansat şi prima lor piesă. Este vorba de „La mulţi ani, fetiţa tatei”, muzica şi aranjamentele aparţinându-i celui din urmă, iar textul fiind semnat de Adriana Ochişanu.
„Melodia o am de vreo doi ani, însă abia în acum am lansat-o. Sunt sigur că va deveni un şlagăr, acum depinde de mine cum o voi promova. Mai am piese la care lucrez cu Corneliu, iar în viitorul apropiat urmează să intrăm iar în studio. Mai colaborez cu Oleg Baraliuc, Radmila Popovici-Paraschiv şi Mariana Honceru din Botoşani”, susţine muzicianul, precizând că mai conlucrează şi cu „Taraf Lăutăresc”, alături de care a înregistrat două melodii pe care urmează să le lanseze.

Topit după fetele sale

Despre Mihai Grosu, Corneliu Botgros spune că este unul din puţinii cântăreţi din Moldova care poate cânta mai multe genuri de muzică din zonele României.
„Cei care mă ascultă pentru prima dată îmi spun că, deşi sunt din R.Moldova, au impresia că sunt născut dincolo de Prut”, adaugă el.
Cântăreţului nu-i pare rău că a renunţat să mai cânte pe la petreceri, căci acum are mai mult timp ca să stea cu fetele sale: Bianca-Lia (9 ani), Domnica-Lina (1 an) şi soţia sa, Ludmila, violonistă.
„Erau perioade în care le vedeam doar lunea. Aveam un regim mai special: veneam târziu, când ele dormeau, iar când se trezeau, eu eram la somn. Acum însă lucrurile s-au schimbat, îmi pot permite să stau mai mult cu ele. Pe Bianca am dat-o la gimnastică ritmică, am făcut alegerea asta mai mult pentru sănătatea ei. Însă la Liceul Teoretic „Ion Creangă”, unde e elevă, studiază pianul şi îi place foarte mult. Atât eu, cât şi soţia, nu le impunem pe fete să se facă muziciene. Le lăsăm să-şi trăiască copilăria, iar decizia dacă vor să facă muzică ori ba le aparţine”, susţine Mihai Grosu.

L.N.