Un călugăr vrea să ridice o biserică într-un cimitir din Chişinău în pofida refuzului localnicilor

Călugărul Serafim Goncear a decis să se facă paroh. Cu binecuvântarea IPS Vladimir, a hotărât să ridice o biserică în Cimitirul de pe strada Petricani din Chişinău pe motiv că aici a fost odinioară un locaş cu o „istorie bogată” ce merită să fie reconstruit! În plus, mai jos de cimitir, şi-a construit o casă cu mansardă. Fostul duhovnic ignoră refuzul localnicilor şi, pentru a umfla importanţa istorică a locului, a instalat în faţa unui vagon ce ţine locul unui aşezământ de cult o cogeamite cruce cu inscripţia: «ЗА ВЕРУ, ЦАРЯ И ОТЕЧЕСТВО!».

Un reprezentant al localnicilor, Constantin Rusu, 75 de ani, fost director de şcoală profesională, ne-a spus că „biserica asta a apărut spontan, din interesul unui om”. În plus, după părerea fostului profesor, Serafim Goncear nu ar fi „un preot care ar promova credinţa în comunitate şi ar fi de folos enoriaşilor săi”. Dimpotrivă, „el profită de aflarea sa aici, botează, cunună etc. Însă cel mai rău este faptul că aduce oameni străini şi îi înmormântează aici! Or aici trebuie să fie înhumaţi doar localnici!”, a subliniat bătrânul.

„Nu a prezentat niciun aviz de construcţie”

Nici vecinii lui Constantin Rusu nu văd rostul unei alte biserici în cimitir, deoarece există un locaş la Universitatea Agrară, la vreo 300 de metri distanţă. În acest scop, ei au adresat un demers Mitropoliei Moldovei, semnat de mai mulţi oameni. Administratorul cimitirului, Vasile Lupu, ne-a asigurat că aici sunt înmormântaţi doar cei care au avut rude de gradul întâi îngropate sau cei care au locuit în vecinătate. „Fără autorizaţia noastră, nu se înmormântează niciun om! Dacă noi îl prindem pe popă că a înmormântat pe cineva… Ei da’ noi nu avem pază acolo…”, a lăsat-o mai moale Lupu.

În ce priveşte dreptul de a ridica o biserică în cimitir, Vasile Lupu ne-a spus că preotul Goncear are o schiţă de proiect confirmată de primărie. „Însă nu ne-a prezentat niciun aviz pentru construcţie. Conform proiectului său, biserica trebuia să fie ridicată mai sus de ţintirim, acum însă el i-a schimbat locul. Acum nu mai ştiu…”, ne-a relatat administratorul. „Preotul a construit nişte corturi din peliculă care semănau cu o tabără ţigănească, chipurile, pentru cei care vin la biserica lui, ca să aibă unde sta la dos. Mai mult, el intenţiona să construiască şi un garaj, însă n-a reuşit… I-am spus să-şi mai strângă din acareturi!”

„Un tip de sine stătător”

Iurie Zagnat, protopopul sectorului 4 din Chişinău, pe teritoriul căruia se află pretinsa parohie a preotului Serafim Goncear, ne-a declarat că nu ştie mai nimic despre ce se întâmplă în cimitirul de pe strada Petricani, recunoscând că localnicii sunt împotriva intenţiei călugărului. „Ne-au contactat vecinii şi am stabilit că vor depune o plângere la Mitropolie. Pe moment însă, nu am înregistrat nimic”, a afirmat protopopul, relevând că Serafim Goncear este un preot de mănăstire şi nu ştie cum a izbutit să obţină locul din cimitir.

Protopopul sectorului 2 din Chişinău, Zosima Toia, ne-a spus despre Serafim Goncear că este „un tip de sine stătător”. „Cred că i s-a permis să facă slujbe acolo. El însă nu ne-a prezentat niciodată niciun document. A vrut să sfinţească un loc de biserică, dar, din câte ştiu, nu deţine niciun act. Are doar nişte cereri scrise pe undeva, însă nimic nu este aprobat. Nu comunic cu el deoarece nu are decret de la mitropolit. Este binecuvântat, însă vlădica i-a spus să prezinte actele necesare”, ne-a declarat protoiereul.

Solicitat să ne explice cum este să fii „de sine stătător” în biserică, Zosima Toia ne-a spus: „Dacă un preot nu se supune, cum să-l obligi? Mitropolia nu are poliţie. Când am fost în mahalaua aceea, am observat lume nemulţumită că ar fi făcut unele lucruri, a construit nişte acareturi lângă vagonul acela. Mai are nişte femei mironosiţe pe acolo. Arată ca un fel de oşelnic”.

„Duhovnicul diplomat”

La rândul său, preotul Serafim Goncear se prezintă drept duhovnic cu mare experienţă: „Eu am terminat Seminarul Teologic, am făcut facultatea, medicina. Eu sunt foarte diplomat şi mă descurc în toate problemele unei parohii. Am fost duhovnic la Mănăstirea Hârbovăţ până în 2000, la Mănăstirea Japca, la maici, stareţ, îîîî, nu, duhovnic, la Mănăstirea Călărăşeuca, la Ocniţa, la maica Efrosinia, doi ani. Eu sunt monah până la moarte. Nu am familie, sunt singur, am un frate şi slujesc domnului ca în mănăstire. Un călugăr tânăr cu multe pofte şi păcate mai bine să stea în mănăstire, da’ eu sunt deprins şi în lume, şi în mănăstire, iar cei din mahala sunt nişte… Doamne iartă-mă”.
Nu a putut „să reziste” mai mult de doi ani într-o mănăstire de maici şi mitropolitul i-a dat parohia de la Petricani: „Am vagonaşul ăsta de patru ani de zile, la care slujesc zi şi noapte”, ne-a spus el, deşi noi nu am putut să-l găsim acolo, iar un ajutor de-al său, Vaniuşa, ne-a anunţat că vine doar sâmbăta şi duminica.

Preotul a explicat instalarea crucii ţariste prin faptul că cimitirul are vreo 200 de ani şi că în cimitir ar fi înhumaţi nişte morţi din timpul ţarului, „care au toate ordinele împăratului Nicolai. Aşa o cruce au cerut creştinii, au venit şi au instalat-o, eu nu am fost împotrivă”, a motivat monahul.

În ce priveşte intenţia de a reconstrui biserica, Goncear ne-a spus: „Am fost la ministerul научный, de ştiinţă [Academia de Ştiinţe, probabil], vizavi de „Inturist”, şi am primit o notă care arată ce istorie bogată are biserica, avem vreo zece izvoare istorice de arheologie (!!!), suntem în curs de dezvoltare, ca să aflăm totul despre biserică”.