Dolores

Dolores

Bunicul spaniol are doi nepoţi – unul blond şi altul smead, zice că un pui de dac i-a cucerit cetatea

Să vă spun întâi de toate cum a ajuns în Spania feciorul unui moldovean de al nostru pe nume Dorin. A făcut facultatea de limbi străine, chiar spaniola, şi avea de gând tânărul acesta să fie traducător la vreo prestigioasă editură de pe la noi. Dar oriunde s-ar fi adresat i se arăta uşa.

Nu avea un nume printre cei de meserie, nu avea nici casă, nici masă, nici relaţii printre grangurii din urbea noastră. Dacă a văzut că nu găseşte un loc de muncă care să-i asigure un trai decent, şi-a zis că părăseşte ţara. Dacă trebuie şi în tundră se duce, poate şi în pustiu sau în junglă, dar cât mai departe de aceste locuri. Se simţea el umilit că în ţara lui nimeni nu are nevoie de dânsul. A stat pe capul părinţilor, învăţători la ţară oamenii, să-i găsească bani ca să evadeze de aici. Au împrumutat sărmanii, au mai vândut vaca şi cei trei porci pe care-i aveau şi i-au pus în mână lui Dorin suma necesară.

Dorin pleacă în Spania cu banii împrumutaţi de părinţi

În rest, treburile celelalte s-au rezolvat uşor. Printr-o firmă, a ajuns în Spania. Deşi vorbea câteva limbi străine, era om cu carte şi băiat frumos, Dorin şi-a găsit cu greu de lucru. Un ucrainean i-a cerut 600 de euro ca să-i găsească un serviciu bine plătit şi cu contract legal. E adevărat că s-a ţinut de cuvânt şi a ajuns Dorin al nostru muncitor la un moşier, într-o provincie aproape de Barcelona. Vă spun că frumos băiat era Dorin la cei 25 de ani pe care-i avea atunci. Înalt, blond, cu ochi albaştri, atrăgea privirile femeilor şi-l invidiau bărbaţii. Plăcea tuturor.

Uite că moşierul acela, nu-i cunosc numele şi-mi pare rău, zic, moşierul acela nu avea decât un copil şi aceea era fată. Nevasta îi murise după naşterea fetei şi moşierul nu s-a mai însurat. Spunea lumea din regiune că tare a ţinut la nevastă şi oarecare altă femeie nu ar fi putut să i-o înlocuiască. Toată dragostea lui a fost pentru copila ceea. Pentru Dolores, care s-a născut bolnăvicioasă şi mai avea şi un defect de vorbire. Iată de ce fata ocolea copiii de vârsta ei, creştea la ferma lui taică-său, înconjurată doar de verişorii ei şi servitorii din casă. N-a făcut prea multă şcoală, dar nu era proastă şi nici urâtă. Atât vă spun că avea un defect de vorbire şi se simţea mai ales când erau prin preajmă persoane necunoscute.

Se angajează la un fermier bogat

Fata nu avea nicio speranţă să se mărite. Poate că averea lui taică-său i-ar fi adus vreun mire în prag, dar fata nu accepta pe nimeni. De cum însă l-a zărit pe Dorin al nostru s-a întâmplat ceva cu inima ei. Uite că găsea sute de motive ca să iasă din casă şi să-l caute cu privirea printre ceilalţi lucrători al lui taică-său. Ea, care până la 20 de ani, câţi avea atunci, se ducea rar undeva de bunăvoie, nu era zi acum să nu facă plimbări lungi şi întotdeauna găsea un motiv să treacă pe unde lucrau bărbaţii. Ceilalţi şi-au dat pe loc seama că fiica patronului lor îl place pe blondul cel străin. Nu avea Dorin un nume printre dânşii, îi spuneau extranjero (străinul). Şi îl luau peste picior ori de câte ori o zăreau pe Dolores prin preajmă.

Nu ştiu cum, dar stăpânul moşier a auzit de treaba asta şi nu ştia acum ce să facă. Pe de o parte, se bucura că inima fetei lui a început să pâlpâie pentru un bărbat, dar n-ar fi dorit dânsul să fie bărbatul acesta sluga lui. Într-o seară, îl cheamă pe Dorin să stea de vorbă. Uite aşa i-a venit lui pofta să afle mai multe despre angajatul cel străin. Dorin nu i-a ascuns nimic. Aşa a aflat spaniolul că cel care lucrează pe moşia lui cunoaşte patru limbi, că are studii serioase, că se trage din părinţi învăţători şi că în ţara lor nu şi-a găsit de lucru, iată de ce a ajuns în Spania.

Fiica patronului se îndrăgosteşte de Dorin

„Şi ce ai de gând să faci mai departe?”, l-a întrebat moşierul. „Nu ştiu. Vreau să adun ceva bani şi să mă întorc acasă. Părinţii mei sunt pensionari şi o duc greu. Trebuie să-i ajut”, i-a răspuns Dorin şi a adăugat că are încă doi fraţi care locuiesc şi ei departe de casă. Trebuie să vă spun că din ziua aceea patronul se uita la străinul acela oarecum altfel. Adică prinsese un soi de respect pentru bărbatul care făcuse facultate, dar nu se da în lături de la orice muncă în gospodăria lui.

Urmărea curios schimbările ce se produc cu fiica lui. Dacă până atunci puţin îi păsa lui Dolores cum arată, acum îl bătea pe taică-său la cap să-i cumpere haine, s-o scoată în lume, îl îndemna să organizeze pentru muncitori petreceri la ei la fermă şi nu lipsea nici ea de la serile celea de cântece şi dansuri. Dorin se ţinea departe de fată. O plăcea, dar nu-şi închipuia nicio clipă că relaţia lor ar putea fi alta. Lucra al doilea an în Spania. Pusese ceva bani de-o parte, aşa că se gândea să se întoarcă acasă.

Dorin se însoară cu Dolores

Şi-a prevenit stăpânul, care s-a arătat surprins că nu mai rămâne, Dolores era şi dânsa necăjită la auzul acestei veşti. Nu ştiu ce şi-o fi vorbit fata cu părintele ei în seara dinaintea plecării lui Dorin, atât că a doua zi patronul l-a chemat în biroul lui şi i-a făcut următoarea propunere: s-o ia de nevastă pe Dolores şi tot ce are el o să-i aparţină după moarte. Dorin a insistat totuşi să vină în Moldova. Voia să se sfătuiască cu părinţii. Dar se va întoarce, promisese el, dacă i se păstrează locul.

Vă mai spun doar că nunta a avut loc în Moldova. Aici cuscrii s-au cunoscut în sfârşit şi au ajuns chiar să se şi placă. Sunt cinci ani de când călătoresc unii în ţara celuilalt şi viceversa. Spaniolul nu-şi încape în piele de bucurie, are doi nepoţi – unul blond şi altul smead, dar cu ochii verzi ca ai lui Dolores. Zice el că un pui de dac i-a cucerit cetatea…