Desfrânatul strică satul

Desfrânatul strică satul

Avea ceva bărbatul acesta că niciuna din iubitele lui nu voia să-l cedeze alteia

În momentul când începe istoria noastră, Nicu avea 40 de ani şi era liber ca pasărea. Zbura omul din cuib în cuib cu uşurinţa celuia care nu poartă responsabilitate pentru nimic în lume, nu avea pe nimeni la care să ţină mai mult ca la dânsul.

Să zici că ar fi fost bărbat chipeş nu puteai pentru că avea un nas coroiat şi o faţă îngustă şi lungă, doi ochi căprui mici, adânciţi în fundul capului. Adică vreau să zic că prima impresie era una dezagreabilă. Şi totuşi nu-mi puteam explica de ce plăcea atât de mult femeilor. Aşa s-a întâmplat că, la 27 de ani, Nicu rămăsese orfan. Părinţii i s-au stins din viaţă cam la un an unul după altul. În timpul cela, el avea o prietenă în sat, dar, dacă îi murise mama, zicea să treacă anul şi o ia de nevastă, dar iată că, la un an, moare şi tatăl lui, el fiind nevoit să amâne nunta încă un timp.

Aşa urât, Nicu plăcea mult femeilor

Fata nu l-a mai aşteptat şi s-a măritat în satul vecin tare reuşit şi încă a luat-o şi un băiat frumos. A suferit o vreme Nicu, dar, pentru că niciodată nu e lipsă de muieri, şi-a găsit el una cu care să-şi aline amarul. O fată de-a lui Bujilă, un neam prost în satul lor, cu metehne fiecare prăsilă – care fura, care escroc fără margini era, şi fata asta cu care trăia Nicu avea o îndeletnicire, chipurile Dumnezeu a înzestrat-o cu harul de a ghici viitorul. Era o minciună sfruntată, dar nimeni nu putea să dovedească că Angela minte, vezi bine, de unde să ştii ce o să se întâmple peste ani?

Ei uite că Angela asta într-o zi s-a mutat în casa lui Nicu. Cam pe nepusă masă a venit fata. N-a cerut-o Nicu de nevastă, nici nu i-a propus ceva – voia şi el un trup tânăr să-i încălzească patul. Când l-a anunţat concubina că aşteaptă copil, Nicu a alungat-o acasă. Am să-ţi plătesc pensie alimentară şi am să te ajut cu ce pot, dar n-am de gând să mă însor nici cu tine şi nici cu alta, i-a spus fetei şi fraţilor ei, care au dat buzna într-o seară să se clarifice cu ibovnicul surorii lor. L-au bătut rău pe Nicu – o săptămână n-a ieşit din casă. Nici la atelierul din sat, unde lucra mecanic, nu s-a arătat.

A născut fata lui Bujilă un băiat. În speranţa că se va muia la vestea asta inima lui Nicu, fata a botezat copilul în numele lui taică-său. La vremea ceea, Nicu trăia deja cu alta. O copiliţă de pe băncile şcolii. Fragedă, veselă şi frumuşică fată. Maică-sa, pentru că avea doar mamă, se lăuda în sat că, deşi Nicu e cu 14 ani mai mare decât fiica ei, tânăra îl duce de cap pe bărbat şi în toate îl ţine sub papuc. Lumea îl lua peste picior până s-a enervat rău Nicu şi într-o zi a trimis-o şi pe asta acasă.

Provoacă în sat furtuni de gelozie

A hotărât el de atunci să nu se mai încurce cu fete nemăritate. Dar nu s-a dezis deloc de plăcerile trupului. Acum se strecura în paturile femeilor măritate sau ale vădanelor. Nu-l prea interesa vârsta lor, atât căuta – să fie destul de tinere ca să-i placă să facă dragoste cu ele şi să fie aprinse de fire – să se topească de fierbinţeală trupuşorul lui.

Ajunsese Nicu harmăsarul satului. Bărbaţii simţeau când le trece Nicu pragul – soţiile deveneau mai irascibile, îi suportau cu greu sau o ţineau într-o ceartă care nu părea să mai aibă sfârşit. Dar, deşi îl bănuiau, nimeni nu l-a prins la faţa locului. Bărbaţii mai geloşi chiar au stat şi la pândă, dar tot degeaba a fost, de parcă cineva l-ar fi prevenit pe Nicu.

Zic, la 40 de ani, avea un fiu de zece ani, din flori copilul, dar al lui era, mai avea amante multe de le încurca numele şi niciun suflet care să îngrijească de el şi de gospodăria lui. Dar când s-au flocăit în sat două dintre iubitele lui Nicu, a fost mare ghivolt – soţii lor le-au bătut de nu găseai loc sănătos pe trupul femeilor. Pentru că, trebuie să vă spun, avea ceva bărbatul acesta că niciuna din iubitele lui nu ar fi vrut să-l cedeze alteia. Lui însă nu-i păsa de ele. Toate erau o faţă şi un trup!

Acum, nu-l mai doreşte nicio femeie

Dar Dumnezeu nu bate cu băţul. Uite că, la un hram, Nicu, care era flăcău, s-a dus şi el la joc. Venise în anul cela mult tineret de prin satele din jur. Tot plimbându-şi privirea peste mulţime, dă el cu ochii de o fată blondă şi înaltă, frumuşică copilă şi tânără, poate să fi avut 20 de ani. Inima lui Nicu s-a aprins după fata ceea. Uite aşa, din senin, a simţit el că trebuie să fie a lui. A pornit spre dânsa cu paşi mari, făcându-şi loc printre oameni. O invită la dans. Fata îl scrută cu privirea şi unde-i zise: „Ia găseşte-ţi pe cineva de vârsta matale, bade! Cu oamenii în etate eu nu joc!”.

Pentru prima dată Nicu a simţit că e gata să facă moarte de om. Cum a îndrăznit puştoaica să-l facă moşneag?! N-a vrut să se facă de râs oprind jocul şi nici pe dânsa s-o facă de ruşine, dar s-a dat Nicu la o parte şi chemă vreo doi flăcăi din sat. „Azi, le spune el, vreau să fur o fată. Voi să mă ajutaţi. O duc pe cuptor la mine acasă.”

Flăcăii au văzut că e loc de distracţie. Au pândit fata, au tras-o la o parte, au băgat-o în maşina cuiva şi au dus-o la Nicu acasă. Dar n-a fost să guste Nicu din trupuşorul ei – au aflat flăcăii din satul fetei şi au dat năvală peste Nicu chiar în casa lui. L-au bătut aşa de tare că a rămas neom. Cică ar vrea acum să se însoare, dar nicio femeie din satul lui nu-l mai doreşte de bărbat. Nu mai poate, a rămas doar numele din el.

Lidia Bobână