Anişoara Balmuş predă la şcoala de muzică a „Madonnei de România” şi este una din cele trei back-vocaliste ale acesteia

Până acum un an, Anişoara Balmuş a luptat cum a ştiut ea mai bine ca să se afirme pe scena de acasă: muncea din greu, participa la concursuri naţionale şi internaţionale de unde venea cu locuri de frunte, colabora cu cei mai buni compozitori şi orchestre, însă roadele efortului depus nu erau pe măsura aşteptărilor. Atunci tânăra interpretă a decis să ia taurul de coarne şi să treacă Prutul, unde în doar câteva luni talentul i-a deschis uşa spre succes.

Înainte de a pleca în România, Anişoara Balmuş a realizat un proiect cu „Lăutarii” maestrului Nicolae Botgros. Au urmat alte două colaborări importante pentru ea: cu compozitorul basarabean Nicolae Caragia şi fiica mai mare a regretatului Nicolae Sulac, Ioana. Melodiile au prins la public, s-au bucurat de succes la radio, însă după ce a absolvit Academia de Muzică, Teatru şi Arte Plastice a ajuns la concluzia că nu mai evoluează ca interpretă. Simţea că stagnează, ba chiar degradează din punct de vedere profesional. Vroia să cânte, să se dezvolte ca om de artă, însă nu avea unde. Motivul e unul cât se poate de simplu: pe scena moldovenească le e mai uşor să izbutească unor copii de bani gata, care dintr-un moft se vor vedete.

Vede rezultatul muncii sale

„În România ai unde să creşti profesional, nu ca la noi. De mică am muncit din greu pentru ca la maturitate să reuşesc în viaţă: am cântat la pian, la vioară, am făcut două facultăţi… Nu am avut o copilărie ca toţi majoritatea colegilor mei, nu am avut adolescenţă şi timp ca să ies cu fetele în oraş. Mereu am muncit şi continuu s-o fac în acelaşi ritm pentru că doresc să cunosc succesul. Vreau să vă zic o diferenţă: la noi lucrezi foarte mult şi degeaba, pe când aici, în România, pentru acelaşi efort mă bucur de rezultate. Unde mai pui că şi munca îţi este apreciată. În R.Moldova simţeam că degradez, tocmai de asta am decis că trebuie să fac ceva”, ne-a declarat basarabeanca.

Cum a ajuns în echipa Loredanei Groza

Şi pentru că-şi dorea să capete experienţă şi să devină o profesionistă din punct de vedere vocal, într-o bună zi a decis să-şi încerce norocul la şcoala de muzică a Loredanei Groza, „Wanderstudio – Atelierul de voce”. I-a scris un mesaj Luciei Ciobotaru, un profesor autorizat în metoda „Complete Vocal Tehnic”, care a invitat-o la Bucureşti. A aflat cu bucurie că fusese acceptată la şcoala de muzică. Astfel, pentru a lua ore de canto, trecea Prutul o dată pe lună. Vocea şi timbrul său inedit au fost remarcate la scurt timp, căci după primele două lecţii Loredana Groza i-a propus să devină profesoară de canto la şcoala sa.
„Am cunoscut-o la un seminar, iar în timpul discuţiei am aflat că ştie cum stau lucrurile la noi, în R.Moldova, unde, considera domnia sa, „nu eram la locul potrivit”. Am ascultat-o şi m-am mutat cu traiul la Bucureşti”, ne povesteşte tânăra profesoară de canto.
Din vara acestui an, Anişoara Balmuş are zilnic câte şapte ori nouă lecţii individuale de canto cu ucenici cu vârsta cuprinsă între 4 şi 30 de ani.

Cum e să lucrezi cu diva României

Însă acesta nu avea să fie singurul pas important făcut de basarabeancă. La scurt timp, Loredana Groza, cea supranumită „Madonna de România”, i-a propus tinerei să-i înveţe repertoriul – o vroia în trupa sa! Aşa a ajuns Anişoara Balmuş să fie cea de-a treia back-vocalistă a „divei României”.
Acum, în cursul săptămânii o găsim pe artista din Basarabia la şcoala de canto, iar în weekend-uri – pe scenă, alături de Loredana Groza.
„Să ştii că toţi m-au primit foarte bine: şi cei de la şcoală, şi cei din trupă, şi Loredana. Nici nu mă aşteptam! Loredana Groza are aşteptări foarte mari de la fiecare membru al echipei sale şi e genul de şef care nu repetă de multe ori. Nu e uşor să lucrezi cu ea, iar cerinţele sunt şi ele pe măsura prestigiului. Ea e o artistă desăvârşită, de la care ai foarte multe de învăţat. După repetiţii şi serviciu, ieşim cu toţii la un ceai, glumim, facem planuri. E plăcut! Ce mai, acum chiar sunt fericită, căci nu muncesc în zadar. Mă bucur că sunt apreciată şi de colegii de trupă, şi de Loredana, şi de învăţăceii mei care-mi aduc flori cam în fiecare zi”, spune cântăreaţa.

Adorată de elevii săi

Munca de profesoară de canto nu-i este străină Anişoarei Balmuş. Până a pleca la Bucureşti, aceasta a predat la Centrul Republican pentru Copii şi Tineret „Artico”. Doar că aici lecţiile nu erau individuale, ci în grup.
Să fii profesoară nu e simplu, ne mărturiseşte ea, însă e frumos: „Trebuie să ştii cum să ai o relaţie specială cu elevii, indiferent de vârsta acestora. Şi să ştii cum să le captezi atenţia, în special celor mici, care încă au lumea lor şi se gândesc mereu la joacă. În momentul în care predai, înveţi şi tu foarte multe de la ei. Elevii mei au obţinut deja rezultate frumoase, însă şi eu simt că de când fac parte din echipa Loredanei Groza am crescut foarte mult la capitolul vocal”.

‘Botezul’ de la Sala Palatului

În România, Anişoara Balmuş se simte ca acasă. Îi este dor doar de membrii familiei sale, cu care vorbeşte pe skype în fiecare seară. Pe viitor, nu exclude posibilitatea să încerce să-şi croiască un drum pe arena muzicii de peste Prut. Totuşi, nu vrea să grăbească lucrurile, preferă să acumuleze cât mai multă experienţă, ca ulterior să poată pune în practică tot ce a învăţat.
Despre concurenţa de acolo spune că este una acerbă, însă foarte sănătoasă, iar publicul e cald, primitor şi receptiv.
Pe 7 şi 8 noiembrie, la Sala Palatului din Bucureşti, Loredana Groza a organizat cel mai aşteptat eveniment al toamnei: show-ul „Imaginarium”.
„Atmosfera a fost demenţială! Cei din trupă glumeau că acesta a fost ‘botezul’ meu. S-a muncit foarte mult la acest spectacol, iar repetiţiile, deşi obositoare, erau frumoase”, precizează cântăreaţa.

Despre unirea R. Moldova cu România

La sfârşitul discuţiei, Anişoara Balmuş ne-a mărturisit că şi-ar dori ca în 2018 să aibă loc unirea inteligentă a R. Moldova cu România, căci o aşteaptă toţi românii. De asemenea, tânăra şi talentata artistă consideră că atunci când vine vorba de solidaritate, basarabenii ar trebui să ia exemplul fraţilor lor de peste Prut.
„N-aş vrea să plec niciodată din România! Aici nu mă simt străină, pentru că vorbim aceeaşi limbă şi împărtăşim acelaşi valori. Ce admir la românii din Ţară? Solidaritatea! Nouă ne lipseşte această calitate. Aţi văzut ce s-a întâmplat după tragedia din Colectiv şi de ce sunt în stare fraţii noştri atunci când îi ajunge cuţitul la os? Se mobilizează, ies în stradă, cer demisii şi le obţin. Ei, dacă vor o schimbare, o au. Mi-aş dori ca şi basarabenii să fie la fel de uniţi. Chiar şi elevii mei, şi părinţii lor, mă întreabă: ce mai aşteptăm? Să ne mobilizăm ca să mişcăm carul din loc şi să-nfăptuim unirea, doar suntem fraţi! Însă nu e suficient să vreau doar eu acest lucru. Trebuie să ne unim cu toţii forţele”, ne-a spus la sfârşitul discuţiei basarabeanca din trupa Loredanei Groza.

Lena NEGRU
Foto: Arhiva personală a Anişoarei Balmuş