S-a îndrăgostit şi… a ajuns la casa de nebuni

S-a îndrăgostit şi… a ajuns la casa de nebuni

Iubirea, oricât de înflăcărată ar fi, nu ia întotdeauna cele mai frumoase chipuri

De fiecare dată când mă ciocnesc de un caz neobişnuit în relaţiile dintre oameni, fie că e vorba de rude apropiate, fie doar de cunoştinţe de-ale mele, întotdeauna stau la cumpănă – să scriu sau nu pentru un cerc mai larg de cititori? De data asta însă m-am hotărât imediat. Atunci când, din dragoste, omul devine criminal şi e periculos pentru societate, e momentul să dăm alarma: păzea, fraţilor, dacă astăzi s-a întâmplat cu acesta, mâine poate fi altul la rând.

Ion B. din Chişinău, locuitor pe strada Andrei Doga, a rămas văduv la 65 de ani. Copii n-a avut. Cu soţia a trăit în pace timp de 40 de ani şi fireşte că moartea ei l-a afectat mult. Dar timpurile le lecuiesc pe toate şi iată că Ion B. se îndrăgosteşte din nou. Vecina sa, Maria, bună la suflet şi o fire caldă şi înţelegătoare, ştiindu-l singur, ori de câte ori gătea ceva gustos, îşi trimitea copiii să-l servească şi pe moşul. Locuiau la aceeaşi scară şi la acelaşi etaj. Apoi obişnuia ca atunci când spăla să-i ceară moşului şi haine de-ale lui să le spele, că, vezi, e singur şi n-a obişnuit niciodată să facă aşa ceva.

Moşul se îndrăgosteşte lulea de vecina sa de 35 de ani

De câte ori se plângea bătrânul că i-i greu singur, că nu se poate obişnui cu moartea soţiei, femeia, ca să-l mângâie, îi spunea în glumă: taci, moş Ioane, că arăţi ca un flăcău, numai ce vezi că mâine-poimâine te însori şi ai să treci pe lângă mine de n-ai să mă vezi. Glumea. La care moşul după un timp o întrebă: Marie, dacă ai fi singură, te-ai mărita cu mine? De unde să bănuiască femeia ce-i în capul bătrânului, şi-i răspunde tot cu o glumă: mai întrebi, zice ea, n-aş da voie niciunei femei să se apropie de mata. Şi iată, de la aceste glume în fond nevinovate, a şi pornit tragedia. Moşul se îndrăgosteşte lulea de vecina sa de numai 35 de ani, cu trei copii, cu soţ cuminte şi de treabă.

Devenise gelos pe bărbatul ei, începu să-l vorbească de rău în faţa soţiei, în faţa vecinilor. Nicolae, auzind ba de la unul, ba de la altul câte un zvon, se răstea la femeie: „Ia să nu-l mai văd în casa mea pe amărâtul ăsta de moşneag!”. Ea însă, miloasă cum era, tot îi mai repezea moşului câte-o plăcintă, câte-o strachină de borş pe ascuns. Îşi zicea în sinea ei, aşa-s bătrânii, se mai ţicnesc câte-odată, dar măcar eu să fiu mai înţelegătoare. Dar Ion se ţicnise de-adevăratelea. Căuta în fel şi chip să-i ia viaţa lui Nicolae.

Tentative de a-şi omorî „rivalul”

Odată, l-a chemat în apartamentul lui, chipurile să se împace, şi i-a turnat acestuia un pahar cu vin, după care tânărul mai n-a dat ortul popii. Altădată, de la balconul lui l-a pândit pe vecinu-său când pleca la lucru şi a dat drumul de sus la o cărămidă. De n-ar fi căzut alături, mort era bărbatul. Şi tot încercări de acestea, cu gând să-i facă rău, să strice relaţiile în familia soţilor. Ba pornise tot el un zvon cum că Maria trăieşte cu dânsul şi-l iubeşte la nebunie, dar prostul de bărbatu-său nu ştie nimic.

Vă daţi seama şi dumneavoastră ce iad era în familia aceea. Se gândeau serios la divorţ. Se amestecau rudele, veneau pe rând să-i împace, să-i asculte când pe unul, când pe altul. Dragostea, se zice, îi împotmoleşte pe cei tineri, dar pe cei bătrâni îi scufundă definitiv. Sărmana Maria, ori de câte ori ieşea din casă, se trezea cu moşneagul alături. Parcă o păzea zi şi noapte. Încerca să-i vâre minţile în cap, îl ocăra, îl alunga ca pe cei mai obraznici copii, dar el se uita în ochii ei, o asculta, şi a doua zi răsărea din nou unde se aştepta ea mai puţin.

Ca să scape de-o nevoie, au hotărât să schimbe apartamentul în alt colţ al oraşului. Mă rog, n-ai să chemi acasă poliţia să i te plângi că moşneagul cutare s-a îndrăgostit de soţia ta, nici n-ai să-l iei la bătaie când tu ai 36 de ani, iar ghiujul spre 70. E ruşine. Fără să spună cuiva, Maria şi Nicolae au făcut schimbul şi au trecut cu traiul în altă parte a oraşului. Un timp se liniştiseră. Apoi coşmarul a început din nou. Moşul, ştiind unde lucrează femeia, a urmărit-o într-o seară până a dat de noua ei locuinţă. Şi nu numai atât. În câteva luni, a făcut ce a făcut şi a schimbat cele două camere ale sale pe una în blocul vecin cu cel al Mariei.

Mai nu l-a ucis pe soţul Mariei

Acum, zi de zi, o petrecea la lucru, şi la întoarcere o întâmpina, deşi nu-şi vorbeau, nici nu se salutau măcar. Soţii Chitoroagă şi-au spus în sinea lor că nu e cazul să-l ia în serios pe ţicnitul de moşneag. Lasă-l s-o petreacă, s-o întâmpine, n-are decât să se uite toată ziua în ferestrele lor – că nu şi-or mai strica viaţa din cauza asta. La urma urmei, au copii, au trăit împreună 17 ani. Dar vezi că moşul nu-şi pierduse speranţa că într-o bună zi Maria tot cu dânsul o să se mărite.
Nu s-a lăsat nici de gândul să-i facă tânărului capătul. Şi ce credeţi, într-o zi, se trezeşte Nicolae cu moşneagul în spatele lui. Ambii trebuia să traverseze strada. Tocmai circulaţia era de vârf pe autostradă şi simte la un moment dat că cineva îi face vânt în stradă. Se întoarce să vadă cine-i şi o maşină în plină viteză trece peste piciorul lui. S-a trezit la spital. Uite abia atunci a chemat poliţia, le-a povestit istoria de-a fir-a-păr.
Moşul a fost judecat şi internat în spitalul de boli psihice. Pentru că iubirea, oricât de înflăcărată ar fi, nu ia întotdeauna cele mai frumoase chipuri. La bătrâneţe poate fi ridicolă chiar.

Lidia BOBÂNĂ