A ştiut încă de la vârsta de 15 ani că vrea să salveze vieţi omeneşti. A ales medicina, iar în cei 22 de ani câţi s-au scurs de când domnia sa, pe atunci proaspăt absolvent de facultate, a trecut Prutul, a realizat multe. Azi numele dr. Vlad Braşoveanu, specialist în transplantologie, e cunoscut nu doar în România, acolo unde locuieşte şi activează, ci în întreaga lume.

E conferenţiar universitar, medic primar chirurg, şeful Secţiei de Transplant Hepatic „Dan Setlacec” a Institutului Clinic Fundeni Bucureşti, dar s-a născut în 1968 în sat.Bălăneşti, r. Nisporeni, localitatea cu cel mai înalt punct din R.Moldova.

Medicina, o alegere cu gust amar

Un eveniment tragic l-a făcut să aleagă profesia de medic – avea 15 ani, sora lui 10 ani, iar fratele mai mic – doar două luni când mama lor a murit de infarct. „A avut o moarte subită, s-a stins în faţa noastră. După aia am hotărât că trebuie să mă duc la medicină. Şi asta a fost”, ne spune dr. Vlad Braşoveanu.

În 1985 a fost admis la Universitatea de Medicină din Moldova, iar la scurt timp după absolvire, în 1992, a plecat în România. „Am făcut rezidenţiatul la Spitalul Nr.2 orăşenesc, după care a apărut această oportunitate cu România. De fapt, sora mea era studentă dincolo de Prut şi ea a insistat foarte mult să vin. Era prima deschidere între România şi R.Moldova după revoluţie, perioada în care foarte mulţi medici şi profesori plecau încolo. Am plecat la Bucureşti, la Ministerul Sănătăţii, şi am primit întâmplător repartiţie la cel mai mare spital din România – Spitalul Fundeni, unde activez şi acum”, ne spune domnul doctor, şef al secţiei de Chirurgie şi transplant, de altfel, singura din România. Mai târziu a susţinut doctoratul la Bucureşti, iar azi e cadru universitar, conferenţiar la o facultate privată.

A înfiinţat programul de transplant din R.Moldova

A făcut cursuri de perfecţionare medicală în cele mai importante instituţii de specialitate din lume, iar primul transplant de sine stătător l-a efectuat prin 2006-2007. Iniţial a fost doar ajutorul profesorului său Irinel Popescu, cel care în 2000 a efectuat primul transplant hepatic reuşit din România şi cel căruia, spune basarabeanul, „îi datorează cariera sa medicală în România şi nu numai”. Azi face cam două operaţii pe zi, deci 8-10 pe săptămână, iar un transplant hepatic durează între 4 şi 8 ore.

De altfel, programul de transplant din R.Moldova este înfiinţat de dr. Vlad Braşoveanu cu ajutorul maestrului său, prof. Irinel Popescu. „Am efectuat primele 12 transplanturi hepatice din Moldova. Din păcate, sunt mult prea puţine pentru necesităţile RM datorită faptului că nu sunt bani, iar o operaţie atât de complicată costă destul de mult. Dar este un început, un program bun, cu o supravieţuire imediat postoperatorie de peste 90 la sută. În aşa fel şi R.Moldova, chiar dacă este o ţară foarte mică, a apărut pe harta Europei în privinţa transplantului hepatic”, ne-a declarat domnul doctor.

Operează şi la Chişinău

Spune că are o relaţie specială cu Basarabia, căci s-a născut şi el aici şi revine acasă de fiecare dată cu multă plăcere. „Operez destul de des în ultimul timp, dar mai rar decât mi-aş dori, din lipsă de timp. Cetăţenii moldoveni care deţin şi cetăţenia română mă caută la Bucureşti, îi servesc cu mare drag şi încerc să-i ajut. Pentru cei care nu au cetăţenia română şi nu au asigurare medicală în România, mă întorc în R.Moldova şi încerc să-i ajut”, ne spune domnia sa.

Printre pacienţii săi se numără şi interpretul Anatol Dumitraş, care acum o lună a fost operat de o echipă de medici condusă de reputatul chirurg basarabean cu competenţe şi în chirurgie oncologică.

„Anatol Dumitraş a ajuns la mine printr-o întâmplare. După intervenţia chirurgicală, evoluţia este bună, iar pentru profilaxia acestei boli şi pentru condiţii de viaţă satisfăcătoare în perioada următoare, domnia sa va urma un tratament specific bolii. Obligatoriu, va fi nevoit să facă chimioterapie pentru prevenirea reapariţiei tumorilor. Chiar dacă operaţia a fost un succes, este indicată şi o terapie adjuvantă”, ne-a declarat dr.Vlad Braşoveanu.

L-am întrebat pe domnul doctor cât costă o asemenea intervenţie chirurgicală. Astfel, am aflat că basarabenii care deţin cetăţenia română şi au şi asigurare medicală în România beneficiază de tratament gratuit, ca orice cetăţean român. În cazul domnului Dumitraş, el nu a avut o asigurare şi atunci a fost nevoie ca intervenţia chirurgicală să fie efectuată într-o clinică privată. „Nu aş putea să vă spun un cost real al intervenţiei efectuate, pentru că s-au făcut toate demersurile necesare pentru a încerca să-l ajutăm, domnia sa fiind şi om de cultură, astfel că am reuşit să obţinem un preţ rezonabil. Operaţia efectuată domnului Dumitraş ar fi ajuns la 10 000 de euro, dar am încercat s-o reducem cât de mult posibil. Deci, practic a costat cam jumătate din preţul real. Am vrut să-l ajut, pentru că am trăit şi eu, în tinereţea mea, cu ‘Dulce-i vinul‘”, a recunoscut domnia sa.

Nu s-a gândit niciodată să plece din România

A prins rădăcini la Bucureşti, unde şi-a întemeiat o familie frumoasă, de care e mândru. Soţia sa e ginecolog, iar unica lor fiică, Daria-Elvira, în vârstă de 13 ani, s-ar putea să aleagă şi ea profesia de medic, căci, spune tatăl ei, „copiii ce văd în familie aia fac şi ei”.

E un specialist foarte bun şi ar fi putut să-şi găsească un loc de muncă în orice altă ţară a lumii, dar nu s-a gândit niciodată să plece să lucreze peste hotare: „Am foarte mulţi colegi care lucrează în Franţa, în Germania am un rezident care este unul dintre cei mai mari transplantologi de plămâni din Europa, dr. Igoraş Tudorache. Sunt şi alţii. Eu însă nu m-am gândit să le urmez exemplul, căci în România fac chirurgie de performanţă şi sunt împlinit şi profesional, şi familiar”.

„Meseria este ca un drog”

Am fost curioşi să aflăm de la dr. Vlad Braşoveanu pentru cât timp s-a despărţit cel mai mult de bisturiu? „Câteva săptămâni, în perioada vacanţei de vară sau a celei de iarnă. Evident, am nevoie şi eu de odihnă. Meseria este ca un drog: dacă nu o faci cu pasiune, nu iese nimic. De aceea recomand tuturor tinerilor ca ceea ce fac, indiferent ce meserie au, s-o facă cu pasiune. Aşa la un moment dat satisfacţiile morale, dar şi cele materiale, vin”, consideră domnia sa.

Timp liber are puţin şi îl dedică în primul rând familiei, dar şi sportului. E pasionat de tenis de câmp şi de masă, mai în tinereţe a fost pasionat şi de fotbal. Uneori, alături de colegi de-ai săi mai tineri de la spitalele din România, participă la meciuri de fotbal în scopuri caritabile. Chiar luna trecută, în jud. Timiş, a jucat o partidă alături de legendarii Gică Hagi, Hristo Stoicikov, Dănuţ Lupu, Miodrag Belodedici, dar şi de reprezentanţi de frunte ai vieţii medicale româneşti.

 

Natalia TUTUNARU