Adriana Borş (25 de ani) este un exemplu pentru tinerii de la noi care au aspiraţii mai mari decât ceea ce le poate oferi R. Moldova. În urmă cu opt ani şi-a anunţat părinţii că pleacă la studii în America – fusese admisă la Fresno Pacific University din California, aşa că a renunţat la cariera frumoasă în muzică pe care şi-o începuse şi nu s-a temut să-şi testeze abilităţile într-un nou domeniu, într-o ţară în care nu cunoştea pe nimeni. Şi pentru că a avut rezultate foarte bune la învăţătură, la scurt timp a început să culeagă roadele efortului depus. Astăzi, basarabeanca noastră a ajuns să lucreze în cartierul general al Microsoft din Seattle, Washington.

A plecat în America pe când avea 17 ani, era prima sa călătorie dincolo de graniţele R. Moldova. Deşi era încă foarte tânără, la Chişinău îşi începuse deja o activitate frumoasă în muzică. Cântă de când se ştie, iar talentul l-a moştenit de la părinţi: tatăl ei, Iurie, a învăţat de unul singur să cânte la chitară şi pian, iar mama, Larisa, e fostă dansatoare profesionistă.
Şi pentru că harul ei se făcuse deja remarcat, când era elevă în clasa a IX-a la Liceul Teoretic „Alexei Mateevici” din Cricova a obţinut o bursă la Colegiul de Muzică „Ştefan Neaga”.

Drumul spre succes

Studia pianul, paralel lucra într-un studiou de muzică. Nu tindea să fie celebră cu orice preţ – ştia că felul ei de a se exprima prin cântec e diferit de ceea ce solicita industria muzicii din Moldova.
Când era în anul II de studii, în timp ce se întorcea cu autobuzul la Cricova, avea să citească povestea unui basarabean care studia în America. Atunci s-a întrebat: ce ar trebui să facă pentru a ajunge ca el? Se întâmpla în 2007. Şi pentru că tindea spre o viaţă mai bună, de cum a ajuns acasă a căutat informaţie despre universităţile din SUA şi a aplicat online pentru admitere. O lună mai târziu a primit scrisoarea de confirmare de la Fresno Pacific University din California. Atunci viaţa sa avea să se schimbe la 180 de grade.

„Când am primit scrisoarea, am mers la părinţi să le spun că plec în America. Tata nu înţelegea despre ce vorbesc. Nu le venea să creadă! Chiar nu ştiu dacă alţi părinţi au face ce au făcut ai mei: au vândut maşina şi au împrumutat bani doar ca să-mi urmez visul. Ţin minte că am ajuns la aeroport şi nici nu ştiam unde voi dormi în acea noapte, mi se spusese doar că va veni să mă întâmpine cineva de la universitate. Am mers cu credință – ştiam că Dumnezeu va avea grijă de mine şi mai departe.
Am fost scutită de 85% din taxa de şcolarizare graţie excelenței academice, faptului că m-am angajat să cânt în două coruri ale universităţii şi că eram lider în câteva departamente universitare. Celelalte 15% trebuia să mi le plătesc singură, aşa că am fost nevoită să lucrez. Am avut şi cinci joburi simultan. La început mi-a fost greu să mă obişnuiesc cu sistemul lor de învăţământ, asta pentru că în America nu e ca în Moldova: nici vorbă de copiat, lipsă de la ore sau teme nepregătite. În mod normal ar fi trebuit să studiez patru ani, însă am luat mai multe clase şi am absolvit în trei ani şi jumătate”, ne povesteşte Adriana Borş.

Washington – o nouă provocare

Pentru că nu era foarte mulţumită de ce îi putea oferi California, a decis să se mute în Washington. Şi-a pus toate lucrurile în maşina cumpărată în anul II de studii, pentru care a adunat bănuţ cu bănuţ şi care o zi mergea, iar două nu, şi a pornit la drum. A urmat o nouă provocare, un nou oraş unde, la fel, nu cunoştea pe nimeni. Dar exact acolo o aştepta norocul. A închiriat o odaie, şi-a desfăcut bagajele şi a început să-şi caute de lucru. După o lună a primit primul său job într-o companie IT.

„Era diferit de ceea ce învăţasem eu la facultate. Dar chiar şi aşa, directorul a rămas impresionat şi mi-a propus un loc de muncă pentru care eu nu eram pregătită. Mi-a dat o carte şi mi-a spus să învăţ. Peste 20 de zile am trecut interviul final şi am fost angajată, iar după doar două săptămână de muncă mi s-a oferit primul proiect. Au urmat multe altele, iar mai apoi mi s-a oferit şansa să fiu parte din echipa Microsoft, companie pentru care lucrez de trei ani”, ne spune ea.

Despre Microsoft

Să ajungă să lucreze pentru cel mai mare producător de software din lume e visul oricărui tânăr informatician. Adriana susţine că la Microsoft concurenţa creşte de la an la an şi că odată ajuns acolo nu trebuie să te resemnezi cu ideea că-ţi este garantată cariera pe viaţă.
„Trebuie să demonstrezi zilnic că meriţi, că eşti bun. Colectivul este mare, iar cu foarte mulţi dintre colegii mei m-am şi împrietenit. Mereu am ce să învăţ de la ei. Cred că sunt şi cea mai tânără angajată din echipă. Îmi place ceea ce fac – nici în cel mai frumos vis nu mi-aş fi imaginat că la vârsta pe care o am voi fi unde sunt acum, că voi avea familia dorită şi casa pe care mi-am imaginat-o dintotdeauna”, declară tânăra specialistă IT.

„Mă doare inima pentru Moldova”

Pe soţul său, chişinăuianul Andrei Cebotar, care este om de afaceri în Seattle, l-a cunoscut acum doi ani. Un an mai târziu au făcut nuntă pe o peninsulă din Washington, alături de părinţi şi un cerc restrâns de prieteni.
De curând, cei doi şi-au cumpărat căsuţa pe care au visat-o, plasată într-o zonă liniştită despre Adriana spune că e „un loc de poveste”.
„Chiar sunt o norocoasă. Dumnezeu mi-a dat un soţ care mă înţelege, mă ajută şi mă susţine în toate. În Moldova venim foarte rar, ultima dată a fost acum trei ani, însă ne vizitează părinţii destul de des. Mă doare inima pentru ţara în care m-am născut. Îmi este dor de casa părintească, dar o să fiu sinceră: nu-mi este dor să locuiesc în R.Moldova. Asta nu înseamnă că-mi urăsc ţara, pur şi simplu starea de lucruri de acasă rămâne aceeaşi, fără îmbunătăţiri. Am un vis: vreau ca într-o bună zi să pot fonda o asociaţie care să ajute şi să promoveze tinerii talentaţi pe care-i are ţara noastră”, ne mai spune basarabeanca.

Vocalistă într-o trupă

Nu a renunţat definitiv la muzică, iar de doi ani este vocalista unei trupe cu care se întâlnește în fiecare vineri pentru repetiţii.
„Muzica a fost dintotdeauna parte din viaţa mea. Până a veni în America nu am ştiut să fac altceva decât muzică. Dar decanul facultăţii la care studiam m-a sfătuit să merg pe un alt drum. Acum am învăţat că pot să fac muzică în paralel cu cariera. Cu băieţii din trupă mă întâlnesc o dată pe săptămână, pentru a ne pregăti de evenimentele la care suntem invitaţi în weekend”, povesteşte interpreta.

Cum a ajuns celebră pe reţelele de socializare

De curând, Adriana, la îndemnul soţului său, a realizat un cover la melodia „Flashlight”, cântată de Jessie J. Filmuleţul postat pe o reţea de socializare a devenit viral, iar basarabeanca noastră s-a trezit cu sute de comentarii venite din toate colţurile lumii.
„Nu m-am așteptat la atâtea reacţii pozitive. Şi astăzi mai primesc mesaje de laudă. Cuvintele melodiei le-am învăţat în ziua în care am înregistrat coverul. Nu ştiam multe melodii din repertoriul lui Jessie J., însă mi-a plăcut această piesă. Pentru mine, cel mai mare exemplu vocal a fost şi va rămâne Whitney Houston. Cu muzica ei am crescut şi cu melodiile ei am luat primele premii importante”, ne-a spus la finalul discuţiei talentata basarabeancă, care la momentul de faţă îşi face studiile de masterat în Business și administrare.

Lena NEGRU
Foto: Arhiva personală a Adrianei Borş