Admitem că R. Moldova nu are atât de mulţi cântăreţi de muzică folk, dar talentul acestora nu poate fi pus la îndoială. Printre ei se numără şi Anatol Rudei, artistul cu miere în voce care actualmente preferă să stea departe de lumina reflectoarelor şi să creeze melodii ce te cuceresc de la prima audiţie. Pe 12 august, cunoscutul folkist a împlinit 49 de ani. Am profitat de ocazie şi i-am solicitat un interviu care, de altfel, avea să fie primul în presa scrisă de acasă.

„Mult respect pentru faptul că v-aţi adus aminte de mine”, ne spune Anatol Rudei în mesajul prin care confirma faptul că e de acord să discutăm. Uite aşa zile au ajuns unii dintre artiştii de valoare ai R. Moldova: să mulţumească că nu sunt uitați! Şi nu e vina lor, căci ei continuă să creeze aşa cum au făcut-o dintotdeauna, dar e vina celor care, în goană de vizualizări, ajung să promoveze nonvalorile.

„Sunt exigent, selectiv şi autocritic”

Mulţi dintre noi îi cunoaştem încă din copilărie melodiile, creaţii care au rezistat în timp, fiind îndrăgite şi apreciate şi astăzi la adevărata lor valoare. Printre ele se numără „Drumul”, „Părinţii”, „Floare din prag”, „Pentru cei îndrăgostiți”, „Rădăcini”, „Trec anii noştri tineri” şi lista poate continua.
„Orice vârstă are frumuseţea ei, aşa că prefer să nu ţin cont de cifra pe care am aniversat-o. Sunt un soţ şi un părinte fericit, însă ca om de creaţie recunosc că sunt mereu nemulţumit. Aşa sunt eu de felul meu: exigent, selectiv şi foarte autocritic”, ne povesteşte Anatol Rudei, care locuieşte împreună cu familia sa la Soroca, unde de 15 ani e specialist principal în secţia Cultură şi turism a raionului Soroca.

28 de ani de activitate scenică

Să intervievezi un om de artă de o modestie rar întâlnită e o provocare pentru orice ziarist. Cunoscutul folkist răspunde discret şi succint, căci, spune el, în cei 28 de ani activitate scenică nu a fugit niciodată după faimă. „Îmi place modul de viaţă pe care-l am şi nu sufăr de vedetism”, afirmă cântăreţul.
Deşi semnează muzica melodiilor pe care le cântă, cam 100 la număr, nu-i place când i se spune compozitor. „Sunt doar cântăreț de muzică folk. Atât!”.

„Folkiștii ştiu să prietenească”

Faptul că a preferat să stea departe de agitaţia din Chişinău încă nu înseamnă că a rupt orice legături cu colegii săi de breaslă din generaţia anilor ’90.
„Folkiştii, spre deosebire de interpreţii altor genuri de muzică, ştiu să prietenească. În lumea noastră nu e loc de invidie, fiecare fiind original în felul său. Până a lansa o melodie muncesc foarte mult la ea. Îmi place să mă regăsesc în ceea ce cânt, să studiez minuţios mesajul şi să-l trec prin mine. De multe ori se întâmplă să scriu o melodie pe versuri profunde, dar nu-mi dau seama că mesajul acesteia este la fel de lăuntric ca şi textul. Abia peste ani ajung să conştientizez că piesa e reuşită şi că îşi dovedeşte valoarea rezistând în timp. Mă regăsesc cel mai mult în versul lui Mihai Eminescu, Vasile Romanciuc, Iulian Filip, Dumitru Matcovschi, Petre Popa şi Leonida Lari”, ne povesteşte Anatol Rudei.

Cântă imnul oraşului Soroca

În urmă cu 16 ani, când Cetatea Soroca a împlinit 500 de ani, cunoscutului folkist i s-a propus să cânte imnul oraşului. Şi a acceptat.
De când s-a lansat în muzică nu a schimbat decât o chitară. Cea cu care s-a lansat o ţine acasă, iar cea la care cântă de mai bine de 15 ani e fabricată în Japonia.
„Are un sunet unicat! Să ştiţi că e foarte important să alegi instrumentul potrivit, pentru ca vocea să aibă susţinerea instrumentală de care are nevoie”, precizează el.

„Dincolo de Prut se ascultă şi versul”

Anatol Rudei este invitat destul de des pe la festivalurile de folk din România, acolo, unde spune el, artiştii sunt mult mai apreciaţi şi valorificaţi, iar preferinţele publicului diferă de cele ale basarabenilor. „Dincolo de Prut se ascultă şi versul, se apreciază metafora, nu ca la noi”, menţionează cântăreţul.

Dorul „Galbenei Gutui”

Duce dorul festivalului de muzică folk „Galbenă Gutuie” şi a serilor de folk care se organizau la Chişinău acum 16 ani.
„Şi atunci, dar şi acum, e greu să găsim sponsori pentru desfăşurarea festivalului. Majoritatea interpreţilor de folk au rămas dezamăgiţi şi de preferinţele publicului, aşa că au ajuns să combine alte genuri muzicale, pentru a supravieţui”, spune folkistul.

Soţia, criticul său numărul unu

Cel mai mare critic al său rămâne a fi soţia sa, Tatiana, care e dirijor de cor. S-au cunoscut în urmă cu 19 ani, iar trei ani mai târziu au făcut nunta.
Muzicienii au doi băieţi: Călin (10 ani) studiază de patru ani vioara, iar mezinul Dănuţ (6 ani), deşi e încă la grădiniţă, se pare că va merge şi el pe urmele părinţilor săi.
„Pâinea unui om de artă nu se câștigă atât de uşor, însă cum Dumnezeu le-a dat copiilor noştri acest har, le vom fi alături şi îi vom susţine. Nu excludem faptul că vom prefera să facă studii în România ori în altă ţară din Europa, acolo unde talentul e cel care deschide uşile în domeniul muzicii, iar oamenii de artă sunt apeciaţi la adevărata lor valoare”, conchide cunoscutul folkist.

Lena NEGRU
Foto: Arhiva personală a lui Anatol Rudei