Vădăoiul cu draci

Vădăoiul cu draci

Neobişnuit să-i reziste vreo femeie, bărbatul îşi ieşea din minţi de supărare

Constantin a rămas vădăoi de tânăr. Cu doi copii şi cu casa neterminată încă. Clădise podul şi, cu banii care i-au mai rămas, şi-a îngropat nevasta. A căzut femeia în fântână. Adâncă era şi pesemne se plecase prea tare ca să umple căldarea şi s-a dus sărmana în gol. Au găsit-o spre seară, când au pornit a veni oamenii după apă. Zic, tineri erau băieţii, nici 40 împliniţi nu avea Constantin la vremea aceea şi cu nevoi mari în gospodărie a rămas. Fetiţa, Irinuca, abia opt împlinise, iar Sănduţ avea patru ani.

Trăiau în casa bătrânească a părinţilor, acoperişul curgea, peretele din spate stătea să cadă, gard în jurul casei nu avea, într-un cuvânt, dacă se leagă nevoile de capul tău, deschide poarta, Constantine, că ţi-o rup! Ei bine, un an de zile a luptat bărbatul singur, apoi a rugat-o pe mamă-sa să-i găsească o femeie să poată duce gospodăria împreună. În scurt timp, o verişoară de-a lui măritată în alt sat l-a invitat la dânsa să-i arate mireasa. Plăcută la chip femeia ceea, deşi cam trecuţică şi ea. Pesemne că în satul lor s-a terminat mama bărbaţilor şi a trebuit să sară gardul la vecini. S-au plăcut, s-au învoit şi, la o săptămână, în ograda lui Constantin fâlfâia de acum fustă de femeie. Şi bărbatul parcă se mai înviorase, prinsese gust de viaţă şi nu-i mai păreau zilele scurte şi nopţile lungi.

Cu nevasta a doua, o relaţie lâncedă

Copiii, doriţi şi ei de o mâncărică mai bună, de mângâiere, se tot dădeau pe lângă femeia ceea, care, în sfârşit, a găsit un rost pe lumea asta – să crească şi să educe nişte copii orfani. Dar ceva nu mergea totuşi în relaţia lor. Nici urâtă nu era femeia, nici leneşă, blândă la suflet, dar nu se lega între ea şi Constantin ceva durabil. Nu putea s-o mângâie sau s-o iubească cu patimă ca pe nevasta lui dintâi. O relaţie lâncedă. Au întins-o ei aşa cam vreun an de zile, apoi Constantin îi zice: „Nu te supăra, Milică, dar nu mai pot. Nu eşti tu jumătatea mea. Mă chinui eu, te necăjeşti şi tu, hai s-o luăm fiecare pe drumul lui. Vreau să mă înţelegi, n-am nimic împotriva ta, eşti o femeie nemaipomenită, dar nu pentru mine”.

Milica se obişnuise cu statutul de nevastă, îi erau dragi copiii lui Constantin, spera să nască şi ea unul, dar uite bărbatul n-o mai dorea. A plecat din casa lui dimineaţă tare să nu dea ochii cu oamenii din sat. Ceea ce nu ştia Constantin şi nu bănuia nici Milica e că din acea ultimă noapte când şi-au luat rămas bun ca un bărbat şi o femeie, ea a rămas însărcinată. A aflat când plecase deja din sat în Belarus, la fratele ei, dar nu i-a spus lui Constantin un cuvânt şi a aflat bărbatul că mai are un fecior abia peste ani şi ani. Dar e o altă poveste.

Ei, dacă a rămas Constantin iarăşi singur, a dat şfară în ţară că-şi caută din nou nevastă. Vă spuneam, muieri câtă frunză şi iarbă – una mai delicată decât alta, avea de unde alege el. Prinsese gustul de femei. Când una, când alta înnopta în casa lui şi nu se îndura bărbatul să se limiteze doar la una. Mare ghinion! Pentru că toate îl doreau de soţ. Copiii creşteau şi multe de toate vedeau la părintele lor. Se obişnuiseră de acum că femeile care căutau drum spre inima lui Constantin încercau să cucerească copiii. Şi nu erau proşti deloc, le scurgeau pe muierile celea de bani şi lucruri. Când vedeau oamenii, mai ales bărbaţii, o nouă faţă în curtea lui Constantin, exclamau cu invidie: mare drac! O să dea el de naiba!

Constantin simte că trebuie să se oprească

Fata lui Constantin a împlinit 18 ani şi s-a dus la facultate, mezinul era şi el pe cale curând să termine şcoala şi s-o ia şi el pe unde îl duce visul şi soarta. Nu v-am spus că a reuşit Constantin cu atâtea femei harnice şi frumoase să-şi pună gospodăria la cale. Ridicase o mamă de casă, de se uimeau vecinii câte mai scornise el ca să arate imobilul mai ceva decât la alţii. Dar ce avea prin odăi puteau doar visa gospodinele din sat. Deşi avea muieri multe care se rânduiau în patul bărbatului, ajuns, slavă Domnului, la 50 de ani, simţi Constantin că trebuie să se oprească. Uneori îl supăra inima, alteori îl dobora somnul când femeia de lângă dânsul ardea în pălălaie şi se făcea de ruşine.

Am să-mi găsesc una să fie pentru tot restul vieţii! Împlinise 54 de ani când a devenit bunic, iar Sănduţ al lui era student la facultate. Uite atunci a întâlnit-o pe Cristina. Avea 35 de ani femeia, divorţată cu un copil adolescent de acum. Lucra vânzătoare la Orhei. Ochiul experimentat al lui Constantin i-a spus că femeia asta demult nu mai ştie de bărbat. Avea o privire neliniştită şi bănuitoare, mişcări repezite, iar glumele pe care le arunca cumpărătorilor erau provocatoare. Constantin vroia de data asta ceva special – să aibă în patul lui o femeie pătimaşă şi însetată de iubire.

O femeie pentru tot restul vieţii

A ieşit din magazin să stea de vorbă cu babele care vindeau răsărită chiar în faţa alimentarei. Cu doi lei a aflat tot ce-l interesa, ba şi adresa vânzătoarei. Acum, dacă avea de gând s-o cucerească, cel puţin o dată pe săptămână îşi făcea drum la Orhei. N-avea nevoie de nimic, dar nu-l lăsa în pace chipul Oxanei, că aşa o chema pe vânzătoare. Avea femeia păr des, cârlionţat, buze frumoase, sâni pietroşi şi mijloc subţire. Dacă merge după mine, nu-mi trebuie alta, şi-a zis Constantin. Dar vezi că în ochii Oxanei bărbatul acela era deja un moşneag. Se observa bine diferenţa de ani. Unde mai pui că femeia spera să se mărite şi să mai nască şi un copil.

Şi apoi de cum a priceput că-i dă târcoale Constantin, s-a interesat de unde este şi ce hram poartă. Nu i-a plăcut nimic din ce a auzit despre Constantin. Ştia că nici în averea lui nu rămâne, pentru că are copii şi nepoţi, aşa că se făcea că nu-l observă. Bărbatul însă, neobişnuit să-i reziste vreo femeie, pur şi simplu îşi ieşea din minţi de supărare. Cu cât îl îndepărta Oxana, cu atât mai mult o dorea el. A încercat s-o convingă cu binişorul, dar degeaba a fost. Şi uite tu că se sfătuie el cu nişte derbedei de la piaţă, nişte golani fără ocupaţie, s-o fure pe femeie şi să i-o ducă lui acasă. Până într-atâta se smintise Constantin că nu vedea niciun pericol în ce gândea să facă.

Puşlamalele celea au pândit femeia când se întorcea pe la zece seara de la magazin, au băgat-o cu de-a sila într-o maşină şi, într-o oră, au fost în satul lui Constantin. Cică a ţinut-o legată fedeleş în noaptea ceea, dar a mângâiat-o şi sărutat-o fără teama c-o să-i smulgă părul din cap. Spre ziuă i-a dat drumul, dar a rugat-o omeneşte: dă-mi voie să te iubesc cum ştiu eu mai bine şi dacă nu vrei să rămâi, nu te mai caut niciodată. Cum Oxana nu avea bărbat, era şi ea dornică de iubire. Atâta vă spun, sunt împreună şi astăzi, iar Constantin mai are o fată, care nu demult a împlinit patru anişori.

Comentează