Interviu cu dr. hab. Norbert G. Pikuła, director al Institutului de Asistenţă Socială al Universităţii Pedagogice din Cracovia
Lăsarea copiilor în grija bunicilor, îmbătrânirea populaţiei, reducerea numărului populaţiei active sunt problemele cu care s-au confruntat/se confruntă majoritatea ţărilor din centrul şi estul Europei. R. Moldova se află abia la început de cale în parcursul său european, problemele abia urmează. Şi acestea vor fi cu atât mai grele cu cât statul moldovenesc nu va implementa proiecte menite să prevină urmările nedorite ale acestui proces. În cadrul interviului acordat de către profesorul polonez Norbert G. Pikuła, am încercat să aflăm experienţa Poloniei în domeniul serviciului de asistenţă socială. Acesta a fost invitatul conferinţei organizate de către Universitatea de Stat din Tiraspol, cu sediul la Chişinău, cu ocazia sărbătoririi a 85 de ani de la formare, „Problemele tinerilor în cadrul procesului de integrare europeană a Republicii Moldova”. Realizarea interviului a fost posibilă datorită sprijinului acordat de către dl Valentin Constantinov, fapt pentru care îi suntem recunoscători.
– Stimate Domnule Pikuła, în Republica Moldova, odată cu migrarea populaţiei active în străinătate (atât în Vest, cât şi în Est) şi lăsarea copiilor în grija bunicilor, se înregistrează o tendinţă de deşcolarizare. Ce practici aplică statul polonez pentru combaterea acestei tendinţe?
Există asemenea probleme. Copilul are nevoie de supravegherea părinţilor, altfel apare problema alcoolului şi a narcoticelor. Bunicii nu au simţul părinţilor şi atunci încep problemele: notele proaste sau chiar abandonarea studiilor. În acest caz, profesorul anunţă tutorele, iar acesta, la rândul său, asistentul social. Polonia a elaborat un proiect special în acest sens: „Garanţii pentru tineri”. Este vorba de un proiect special adresat tinerilor care au probleme cu angajarea în câmpul muncii. În cadrul Ministerului Muncii şi Protecţiei Sociale din Polonia, există un departament special care se ocupă de ajutorarea tinerilor cu vârste între 14 şi 25 de ani. Acest departament are secţii în toată Polonia. Angajaţii săi îi ajută pe tineri să-şi încheie studiile şi să-şi găsească de lucru.
– Relataţi-ne, vă rog, procesul de constituire a serviciului de asistenţă socială în Polonia.
În cadrul economiei socialiste, în societatea poloneză, de altfel şi în cea sovietică, nu exista fenomenul şomajului. După 1989, când statul polonez şi-a redobândit independenţa, în cadrul societăţii şi-au făcut apariţia probleme cu care aceasta nu se mai confruntase – şomajul, pauperizarea, alcoolismul, abandonarea copiilor etc. Primul document privind reglementarea serviciului de asistenţă socială a fost adoptat în 2004 – Statutul de asistent social. Este vorba de un act care reglementează activitatea asistentului social. Până atunci, serviciul de asistenţă socială se reducea la achitarea plăţilor pentru familiile dezavantajate. Acum nu mai este aşa. Obiectivul principal al serviciului respectiv este acordarea ajutorului social menit să consolideze situaţia materială a fiecărui cetăţean, situaţie care ar putea fi descrisă printr-o vorbă chinezească: „Decât să-i dai nevoiaşului un peşte, mai bine oferă-i o undiţă”. Prin urmare, serviciul nostru de asistenţă socială urmăreşte în primul rând să acorde cetăţenilor săi undiţe, ca fiecare dintre ei să lucreze pentru ei înşişi. Statul polonez nu dă bani lui X sau lui Y.
– Asistentul social are în competenţa sa o varietate largă de funcţii – de la responsabilităţi juridice la cele psihologice. Pe ce se pune accentul în procesul de formare a unui asistent social în cadrul institutului Dvs.?
Studenţii de la asistenţă socială studiază disciplinele care le formează competenţe menite să-i ajute să înţeleagă cealaltă persoană. Asistentul social nu trebuie să devină un funcţionar public. El nu trebuie niciodată să se închidă în birou, ci să fie alături de cel care are nevoie de ajutor. În plus, el trebuie să aibă abilitatea de a vorbi cu copiii, pentru aceasta studenţii de la asistenţă socială au multiple stagii de practică în cadrul şcolilor-internat. Nu fiecare poate deveni un asistent social. Diploma nu garantează nimic, el trebuie să simtă acest lucru.
– Cum poate beneficia un cetăţean polonez de ajutor din partea statului?
În contextul dreptului la libera circulaţie, oamenii pleacă din Polonia în ţările în care li se oferă un salariu mai interesant. În consecinţă, copiii şi bătrânii sunt lăsaţi la voia întâmplării. Aceasta constituie o problemă majoră a statului polonez. În Polonia, familiile dezavantajate semnează un contract cu asistentul social, care se obligă să identifice soluţii pentru rezolvarea problemelor acestora. Obiectivul principal al acestei colaborări este de a face posibil ca, în urma acestei asistenţe, familiile cu probleme să se descurce singure. În cazul în care există problema alcoolismului, asistentul social solicită persoanelor care suferă de dependenţa de alcool să-şi facă un tratament. Şi nu numai bărbatul, ci şi soţia şi copiii acestuia. În privinţa şomajului, în cazul în care o persoană aflată în supravegherea unui asistent social nu o are o instruire necesară pentru a-şi găsi o slujbă, asistentul social caută posibilităţi de instruire şi ulterior de angajare. În acest sens, există programe speciale finanţate de Uniunea Europeană.
– O experienţă comună a multor state, inclusiv din UE, este faptul că politicile sociale elaborate pentru categoriile dezavantajate ale populaţiei nu-şi ating obiectivele pe care şi le propun. În consecinţă, aceste familii rămân în situaţia în care au fost la începutul proiectului. Împărtăşeşte Polonia aceeaşi experienţă?
În contractul încheiat între asistentul social şi familia care îşi doreşte asistenţă socială din partea statului sunt precizate prerogativele asistentului social. În cazul în care familia respectivă nu vrea să se implice, evident că nu va fi niciun rezultat. În acest scop, este necesară asumarea responsabilităţilor ambelor părţi ale contractului. Foarte mulţi nu vor să semneze astfel de contracte pentru a evita respectarea angajamentului. Este vorba de un păcat moştenit: dacă tata şi mama nu vor să lucreze, nici copilul nu vrea. Pe nimeni nu-l poţi face fericit cu forţa, Polonia este o ţară liberă.
– În condiţiile de criză, procesul de îmbătrânire a populaţiei se accentuează, se reduce numărul populaţiei active şi, ca rezultat, apare necesitatea eficientizării cheltuielilor serviciului de asistenţă socială. Ce face statul polonez pentru a eficientiza aceste cheltuieli?
Acum trei luni, preşedintele Bronisław M. Komorowski a promulgat „Carta familiei lărgite”. Această lege prevede privilegii pentru familiile care au peste trei copii. În privinţa oamenilor în vârstă, statul polonez încurajează elaborarea de proiecte privind instruirea acestora. Anul trecut, am elaborat un proiect având drept obiectiv instruirea bătrânilor. Datorită acestuia, 100 de bătrâni au beneficiat de lecţii despre modul în care să-şi îngrijească sănătatea fără asistenţa medicilor, ce să mănânce, cum să se îmbrace etc. Obiectivul acestor activităţi este prevenirea problemelor de sănătate. Este mai uşor să previi o boală decât să o tratezi. În timpul acestor întâlniri, ei au putut să ia prânzul, de asemenea, programul prevedea vizitarea diferitor obiective etc. Este vorba de activităţi pentru care aceşti oameni nu aveau cum să plătească. Aceste proiecte se bucură de un interes sporit.
Interviu realizat de Ilie Gulca
