De 35 de ani, Gheorghe Pârlea luptă cu diabetul zaharat, iar acum patru luni starea lui de sănătate s-a agravat. Timp de o lună a fost internat la un spital din Chişinău, dar cum tratamentul pe care-l urma nu dădea roade, medicii i-au recomandat să plece la o clinică din Germania. Aştepta un miracol de la medicii germani, dar drumul spre însănătoşire n-a fost atât de simplu precum şi l-a imaginat.

L-am găsit pe Gheorghe Pârlea la Spitalul Cancelariei de Stat „Lecisanupr” din capitală. Pe lângă gravele probleme de sănătate pe care le are, domnia sa a luat şi un virus.
De mai bine de trei luni stă mai mult la spital, iar umorul este „pastila” care-l ajută să lupte cu încercările vieţii.
„Acum sunt bine, mulțumesc lui Dumnezeu. Chiar mă bucur că se interesează cineva ce mai fac”, ne spune umoristul.

„Cu încetul, mă îngropați…”

În urmă cu 35 de ani, Gheorghe Pârlea a fost numit în funcţia de director al Teatrului „Luceafărul”. Şi tot atunci aveau să înceapă şi problemele sale de sănătate.
„Voi ştiţi că toate bolile se trag de la nervi? Lupt cu diabetul zaharat de când am fost numit director al teatrului. Acum trei ani, medicii mi-au tăiat un deget de la piciorul stâng, însă nu-mi închipuiam că voi ajunge să mi se amputeze şi piciorul. Când mi-au dat vestea, le-am spus că ei, cu încetul, mă îngroapă”, ne povesteşte cu umor maestrul.
Însă vocea-l trădează. În ea se simte o tristețe pe care nu-i reușește s-o mascheze. Anul trecut, în noiembrie, a fost internat timp de o lună în spital. Avea o plagă la piciorul stâng, iar medicii de acasă au sperat că tratamentul pe care i-l stabiliseră, va da roade. Însă n-a fost să fie.

Operat de medicii din România

„Aveam o plagă la picior, iar medicamentele pe care le luam nu-şi făceau efectul. Atunci medicii mi-au recomandat să merg în străinătate, doar că era prea târziu. Pe 3 decembrie am luat avionul să zbor în Germania, unde la o clinică particulară eram aşteptat de către un profesor. În timp ce avionul în care mă aflam a aterizat la Bucureşti, mi s-a făcut rău. Piloţii însă mi-au refuzat îmbarcarea în aeronava care zbura spre Germania şi au chemat ambulanţa. Am fost dus la Spitalul Floreasca, iar acolo, medicii mi-au spus că trebuie să-mi amputeze piciorul de urgenţă, de altfel mă întorc acasă în sicriu”, ni se confesează Gheorghe Pârlea.

Fiul l-a cărat în spate

În acele momente grele, alături i-a fost feciorul. Şi cum părintele său nu se putea deplasa din cauza durerilor acute pe care le avea, a fost nevoit să-l care în spate. Acasă, soţia, fiica şi nepoţii îl aşteptau să revină pe picioare, nicidecum într-un cărucior cu rotile. Soarta însă n-ai cum s-o schimbi. Şi cum după ploaie e şi soare, după două săptămâni de la operaţie, în familia Pârlea avea să vină alinarea: nepoata artistului a devenit mămică de băiat pe care l-a numit Mihăiţă.
„Cum îl ia străbunelul în braţe, cum adoarme! Abia aştept să-l revăd. Ştiţi, spre marele meu noroc, am o fată şi un băiat de aur. Când eram la Bucureşti, băiatul a fost nevoit să mă care în spate. Noroc de el! Nu puteam merge din cauza durerilor mistuitoare. Şi soţia mă vizitează zilnic – sunt puternic datorită familiei pe care mi-a dat-o Dumnezeu”, ne-a declarat umoristul.

„Încetişor voi învăţa să merg din nou”

După o săptămână în care a fost internat la Spitalul Floreasca din Bucureşti, Gheorghe Pârlea a fost transferat Spitalul Clinic de Traumatologie şi Ortopedie din Chişinău. Medicii de aici i-au prescris un tratament de reabilitare, însă acum o săptămână, din cauza unei viroze, a fost internat la Spitalul Cancelariei de Stat „Lecisanupr”.
„De cum scap de viroză, revin la Spitalul de Traumatologie, căci am început să-mi fac proteză. Ce-i drept, o am de mai demult, însă era prea lărguţă şi ar trebui ajustată. Vreau să mă învăţ să merg cu proteza, căci îmi e greu să mă deplasez cu ajutorul cârjelor. Mai bine merg în cărucior decât cu ele! Recunosc, nu mi-a fost uşor să mă împac cu ideea că nu am un picior şi nu mă pot obișnui fără el. Îmi e greu, însă mă bucur că măcar celălalt sănătos. Am văzut oameni care merg destul de frumos şi cu un picior. Aşa că, încetişor, voi învăţa să merg din nou”, ne mărturiseşte Gheorghe Pârlea.
În toată această perioadă, din toată pleiada de prieteni, doar regizorul Ion Scutelnic şi umoristul Nicolae Hodină i-au fost alături. Domnia sa nu se supără pe ceilalți care au uitat de el. Ba mai mult decât atât, le-a găsit şi o scuză: „Fiecare cu problemele lor. Îi înțeleg, poate nu prea au avut timp”.
Maestrul se află sunt monitorizarea medicilor şi spune că așteaptă ca un copil ziua când va putea urca pe scenă.

„Mi s-au cerut 3000 de euro ca să-l văd pe Urschi”

Pe 18 ianuarie l-a telefonat pe bunul său prieten Gheorghe Urschi, pentru a-i ura „La mulţi ani” cu ocazia zilei de naştere, dar şi ca să-şi ceară scuze că nu poate merge să-l vadă.
„Fiica lui mai mare mi-a pus taxă – ca să-l văd pe Urschi trebuie să plătesc 3000 de euro. Cică are nevoie urgent de bani. Însă eu, cu pensia mea, de unde să iau acești bani? Mi-a spus să nu vin singur, s-o iau şi pe fiica mea, care are o firmă, că ea ar putea să plătească acei 3000 de euro. În timp ce i-am urat telefonic „La mulţi ani”, am avut impertinenţa să-i spun despre ce mi s-a cerut, însă cea de-a doua fiică a lui Urschi i-a luat repede receptorul. Vechiul meu prieten nu vorbeşte, dar înţelege ce i se spune. 50 de ani am lucrat cu el – jumătate de secol în care am cutreierat toată ţara şi am susţinut spectacole în toate colțurile lumii. Chiar nu meritam un asemenea comportament”, ne-a spus cu tristeşte Gheorghe Pârlea.
Lena NEGRU
Foto: APROPO Magazin