O vedem mereu cu zâmbetul pe buze, însă zilele trecute am descoperit-o pe Mariana Mihăilă printr-o altă prismă – cea a unui copil care a fost lipsit de dragostea de tată la doar cinci anişori. Nu a vorbit niciodată presei despre asta, căci, ne spune ea, „este o rană care nu se va tămădui niciodată”.

Ne-am obişnuit să o vedem pe Mariana Mihăilă mai tot timpul veselă, dar zâmbetul ei ascunde o trăire tristă, despre care vorbește în premieră, la 23 de ani de la un tragic eveniment.
Povestea începe aşa: un copil de cinci anişori îl aştepta cu nerăbdare pe tata să vină de la serviciu. Îi strânsese şi câteva ciocolate – preferatele sale. Însă acesta n-a mai ajuns acasă. A decedat într-un teribil accident rutier, lăsând-o pe mama cântăreţei văduvă la 26 de ani şi cu un copil de crescut: pe Marinica, aşa cum o alinta pe Mariana Mihăilă regretatul său părinte.
„A fost transportat la spital în stare gravă, iar medicii n-au mai putut să-l salveze. Când am mai crescut, cei care i-au fost alături în acele clipe mi-au destăinuit că ultimele sale cuvinte au fost „Ce-o să facă Marinica?…”. Deci gândul îi era la mine. Îmi este greu să vorbesc despre el, despre acea perioadă, căci mi-e dor de el… Decesul tatei mi-a lăsat o rană în suflet, iar aceasta nu se va tămădui niciodată”, ne spune printre lacrimi Mariana Mihăilă.

„Îi puneam bomboane în sicriu şi-l rugam să se trezească”

Era prea mică pentru ca să înţeleagă ce se întâmplă. Mama i-a spus doar că de azi înainte tăticul i-a devenit înger păzitor şi că a plecat la Ceruri. Iar ea, văzându-l în sicriu, i se părea că doarme şi aştepta clipa în care se va trezi.
„Ţin minte că-i punem bomboane în coşciug şi-l rugam să se trezească. Mi se părea că mă va auzi… Acest moment nu-l voi uita niciodată. Până atunci fusesem fata tatei – era mândru de mine, mă lua la plimbare cu motocicleta, mă învăţa să cânt. De fapt, de la el am moştenit talentul. Cânta la trompetă, la acordeon, la tobe, cu vocea. Era pasionat de muzică şi visa să devin cântăreaţă. Vroia ca atunci când voi împlini şase ani să mă dea la o şcoală de muzică… Însă n-a fost să fie”, ni se confesează cântăreaţa.

Iubită şi ocrotită de tatăl vitreg

Peste doi ani, mama interpretei s-a recăsătorit, iar cel care i-a devenit tată vitreg a îndrăgit-o pe Mariana ca pe propriul copil.
„Mulţi spun că un părinte vitreg nu-i poate lua locul celui biologic şi că niciodată nu va ajunge să-l iubească pe copilul altuia ca pe al lui. Nu este adevărat. Oamenii sunt diferiţi. Eu îi mulţumesc lui Dumnezeu că după ce mi-a luat un tată, mi-a dat altul, care m-a iubit şi m-a ocrotit de parcă aş fi fost fata lui. Iar mama a avut norocul să să întâlnească un bărbat bun, familist. La un an după ce a apărut în viaţa noastră, l-am numit „tată” şi ţin minte că asta l-a emoţionat enorm. M-a luat în braţe şi m-a pupat”, povesteşte Mariana Mihăilă.

I-a moștenit gesturile şi caracterul

Interpreta a moştenit nu doar pasiunea părintelui său pentru muzică, dar şi gesturile, caracterul şi temperamentul. Este la fel de sufletistă precum era el, iar mama deseori îi spune că ar fi timpul să înveţe să spună şi „nu!”.
Mariana consideră că a ajuns interpretă datorită tatălui său. Deşi a început să cânte târziu, pe când era adolescentă, aceasta este mândră că a reuşit să devină cunoscută, iar melodiile sale – adorate de public.
„Am mers singură să mă înscriu la şcoala de muzică. Am bătut în uşă şi le-am spus că vreau să cânt. Încet, cu forţele proprii, mi-am început un drum în muzică. Singură îmi câștigam banul. Cântam, iar venitul obţinut îl investeam cu cap, în melodii. Cred că de undeva, de Sus, m-a ajutat tata. Deşi nu este printre noi, mereu îi simt prezența. Pot spune că este îngerul meu păzitor. Tot ce mi-am dorit, s-a împlinit de fiecare dată. Parcă o putere divină mi-ar da curaj, forţe… Chiar cred că e tăticul care mă ghidează”, mai povesteşte Mariana Mihăilă.

Are o soră mai mică

Interpreta mai are o soră, pe Valeria (19 ani), cu nouă ani mai mică decât ea. Deşi sunt surori doar de pe linie maternă, cele două se împacă foarte bine. Uneori se mai iveşte şi câte un motiv de ciondăneală, dar împăcarea nu se lasă mult aşteptată.
Timp de trei ani, Mariana Mihăilă a muncit la o melodie pe care i-a dedicat-o atât tatălui său biologic, cât şi celui vitreg. Versurile piesei „Tata” sunt semnate de cântăreaţă, iar în viitorul apropiat aceasta vrea să filmeze şi un videoclip.
„Cântecul este un omagiu adus regretatului meu părinte şi un semn de recunoştinţă celui care m-a crescut şi mi-a oferit o copilărie frumoasă. Am doi tătici şi nu puteam să cânt doar despre unul. Am vorbit deja cu regizorul despre videoclip, care ar trebui să redea povestea mea. Ştiu că o să fie nevoie de mulţi actori. Şi mai ştiu că sunt mulţi copii care se vor regăsi în acest cântec”, consideră Mariana Mihăilă.
Lena NEGRU
Foto arhiva personală a Marianei Mihăilă