Pseudonimul ei este Sylvia Sillas. E tânără, frumoasă şi talentată. Şi este o luptătoare. Era departe de casă şi de familie atunci când a luptat cu o boală cruntă – cancer la glanda tiroidă, iar în acele clipe grele şi imediat după operaţie îşi făcea griji că ar putea să-şi piardă vocea. A avut noroc, pentru că azi glasul ei sună la fel de bine ca înainte de acea grea încercare a vieţii. Acum spune că boala a învăţat-o să preţuiască viaţa şi ceea ce are.

„M-am născut la Cahul, într-o familie în care se canta. Tata e acordeonist, iar mama, învăţătoare de clasele primare, are voce de înger. De mică m-am simţit atrasă de lumea artistică şi de luminile scenei. Şi am ales să fac din muzică o meserie, contrar voinţei tatălui meu”, spune pentru APROPO Silvia Sava, alias Sylvia Sillas.

Pe scenă de la 15 ani

Avea 15 ani când a venit la studii, la Chișinău. A absolvit mai întâi Colegiul de Muzică „Şt.Neaga”, apoi şi Conservatorul „G.Musicescu”. În perioada studenţiei a fost solistă în formaţii de jazz, muzică populară şi de estradă. Astfel a acumulat experienţă, dar a câştigat şi-un ban.
După ce a absolvit Conservatorul, a plecat să cucerească Parisul.
„Eu am fost dintotdeauna îndrăgostită de Franța şi de capitala ei, de aceea atunci când mi s-a propus să cânt într-un restaurant rusesc din Paris am acceptat fără să stau mult pe gânduri”, spune tânăra.
Mai târziu a decis să rămână în „oraşul luminilor şi a îndrăgostiţilor”, unde timp de mulți ani a cantat în cabareturi tipic franceze, dar şi ruseşti, în trupe de jazz, country, funk, cutreierând cu concerte întreaga Franţă, dar şi alte ţări.
„Toate evenimentele frumoase pe care le trăiam se datorau muzicii. Părea că-mi merge cât se poate de bine. Dar acum doi ani mă îmbolnăvisem grav – am avut cancer la tiroidă şi chirurgii mi-au extirpat-o total. Ceea ce ma îngrijora atunci era că riscam să-mi pierd vocea”, ne-a destăinuit tânăra interpretă.

Primul ei CD, lansat la Paris

A urmat un tratament complicat şi de durată, dar efortul a meritat, caci azi e bine, iar glasul i-a rămas acelaşi.
„În perioada bolii am compus şi primul meu album, cel pe care l-am lansat la Paris în primăvara acestui an. L-am numit ‘Energy’, pentru că am avut nevoie de multă energie ca să relatez prin muzică povestea mea. M-a inspirat şi dragostea, căci de câţiva ani sunt fericită alături de un francez. El mi-a fost alături atunci când mi-a fost mai greu”, ne-a mai spus Silvia, destăinuindu-ne că bat clopote de nuntă pentru ea şi iubitul său.
Consideră că boala a fost o lecţie din care a înţeles multe, iar după această încercare viaţa ei s-a schimbat. Acum e mai atentă ca oricând la sănătate: face mult sport, mănâncă sănătos, are şi un dulău de 40 de kilograme care are nevoie de multă mişcare, iar asta înseamnă că şi stăpâna lui, mai de voie, mai de nevoie, petrece mult timp plimbându-se sau alergând: „L-am numit Heaven, în traducere din engleză – ‘paradis’. De altfel, pe CD am şi un cântec dedicat lui”.
Şi pentru că într-un fel i-a salvat viaţa, ajutând-o să treacă mai uşor peste perioada bolii, Silvia şi-a tatuat numele patrupedului pe braţul drept, iar numele iubitului – pe brațul stâng. „Astfel sunt fericită, caci ‘băieții mei’ sunt mereu cu mine”, zâmbeşte Silvia Sava.

Are fani puţini, dar buni

În Franţa, basarabeanca a participat şi la câteva emisiuni televizate, dar spune că unui străin îi vine mai greu să se realizeze într-o ţară care nu-i e natală. Iar francezii prefera să-i ajute mai degrabă pe conaţionalii lor să urce pe culmile succesului. „Îi înţeleg, e şi normal să fie anume aşa. Dar eu nu cedez. În momentul de faţă lucrez la promovare şi la alte proiecte muzicale, despre care nu vreau să divulg nimic deocamdată. Mă bucur deja de micul succes care l-am obținut – am scos un album de care sunt mândră. Pentru că e „bebelușul” meu, eu fiind şi textieră, şi compozitoare. Observ că lumea începe să mă cunoască, să mă aprecieze, să mă invite pe la serate şi emisiuni. Vara asta, de exemplu, am concertat la Saint-Tropez. Am avut succes şi m-au invitat să mai vin cu concerte pe la ei. Am fanii mei: nu-s mulți, dar sunt buni!”, ne dă asigurări interpreta.

Fotografia, o nouă pasiune

Acum, pe lângă muzică, mai are o pasiune: fotografia: „Îmi place foarte mult să pozez, să fac fotografie artistică, alb-negru ş.a. Profit de tinereţea, frumuseţea şi talentul meu. Încerc să-mi fac pe plac şi să trăiesc viaţa din plin. Ceea ce am îndurat nu a fost ușor: de ani de zile departe de casă, printre străini, iar când vrei să te plângi nici nu ai cui… Însă boala pe care am învins-o m-a făcut să înţeleg că alergam după lucruri efemere, în loc să apreciem ceea ce avem. Aşa că am să cânt, cât o fi să fie. Sunt deja fericită!”

Natalia TUTUNARU
Foto: Arhiva personală a Sylviei Sillas