Lumânărica, leac pentru inflamații și afecțiuni feminine

Lumânărica, leac pentru inflamații și afecțiuni feminine

Lumânărica este un remediu folosit din vremuri îndepărtate pentru puterea de a învinge zeci de boli de la astm, bronşită cronică şi până la afecţiunile feminine. Cercetările recente au demonstrat acţiunea antivirală a preparatelor obţinute din lumânărică asupra unor tulpini gripale, dar şi a virusurilor hepatice.

Planta are numeroase denumiri populare: lumânarea domnului, cucuruz galben, coada lupului, iar termenul de lumânărică este cel mai răspândit pentru că, văzută de la distanţă, planta se aseamănă cu o flacără.

Deoarece lumânărica este prezentă în toate locurile însorite, în tradiţia populară plantei i se spune nevasta soarelui. Încă din Antichitate s-a descoperit puterea ei vindecătoare, iar Hipocrate o re­comanda ca leac contra rănilor. Referindu-se la această plantă descoperită atunci, Aris­totel constatase că, atunci când seminţele plantei sunt presărate pe apă, pescarii prind mai mult peşte. Documente vremii îl menţionează pe Discoride, cel care a descoperit că planta poate să vindece tusea cronică. Şi tămăduitorii din vremea dacilor foloseau lumânărica (diesema, cum o numeau ei) ca un remediu de încredere pentru răni, pentru tuse sau stări febrile.

­

Planta tratează o varietate de boli

Cercetările moderne au recunoscut faptul că datorită substanţelor active din compoziţia plantei : zaharuri, saponine, ulei volatil, tanin, flavonoide, mucilagii, vitamine (A, D şi complexul B), minerale (magneziu, potasiu, fier şi sulf) şi lipide, lumânărica are acţiune expectorantă, emolientă, sudorifică, diuretică şi astringentă.

„Planta tratează afecţiunile căilor respiratorii inflamate, deoarece fluidifică secreţiile bronhice fiind benefică în tusea convulsivă, în guturai, bronşite, laringite şi traheite. De asemenea, lumânărica este un foarte bun drenor limfatic, fiind remediu recunoscut pentru inflamaţiile localizate în diferite părţi ale organismului, tratând cu succes hemoroizii, abcesele, furunculele şi fibromul uterin. În acelaşi timp, preparatele din lumânărică sunt indicate pentru infecţiile urinare, angină şi pentru durerile reumatice”, precizează Eugen Giurgiu, doctor în biochimie, cu competenţe în fitoterapie şi nutriţie.

Totodată, este mai puţin cunoscut faptul că lumânărica este un remediu foarte bun care atenuează simptomele menopauzei: bufeuri, oboseală, scăderea puterii de concentrare şi transpiraţii nocturne.

Cum se recoltează lumânărica

Planta se culege dimineaţa, după ce dispare roua. La recoltare, se folosesc mănuşi de cauciuc, pentru că tulpinile plantei au peri aspri care, deseori, irită pielea.

După ce a fost culeasă, planta se pune la uscat în camere răcoroase şi bine aerisite, pe pânze albe, curate, evitând astfel ofilirea florilor.

Cum se păstrează

După ce se deshidratează, planta se mărunţeşte şi se pune în pungi de tifon sau de pânză, evitându-se pungile de hârtie, pentru că substanţele active şi mucilagiile pot fi absorbite de hârtie.

Din această plantă se prepară: infuzii, tinctură, decoct, sirop.

Reţetele săptămânii

Infuzia: Se prepară dintr-o lingură de flori la o cană de apă clocotită sau din două linguri de plantă: flori şi frunze la o cană de apă. După ce planta se infuzează timp de 10 minute, ceaiul se strecoară. Zilnic se consumă câte două-trei căni de ceai îndulcit cu miere.

Decoctul: Se prepară din trei grame de plantă la o cană de apă.Ceaiul se fierbe la foc mic timp de zece minute, se strecoară şi administrează câte o cană pe zi.

Tinctura: Se prepară dintr-o lingură de plantă care se macerează în 100 ml de alcool de 60 de grade. Se administrează câte zece picături, de două ori pe zi, diluate în apă călduţă, sau după sfatul terapeutului.

Siropul: Se prepară din şase linguri de flori care se pun la fiert în 500 ml de apă, apoi se adaugă 200 g zahăr brun. Când siropul s-a legat, se lasă să se răcească şi se păstrează în sticle închise ermetic. Se consumă trei linguri de sirop pe zi.
Sursa: click.ro
Foto: click.ro