Elvira avea grijă doar de ea, toți ceilalți existau doar pentru a o servi şi a-i împlini orice poftă

Mare pacoste pe lume mai este și fudulia! Elvirei tocmai asta i-a cășunat o sumedenie de neplăceri. Da, s-a născut femeia într-o familie înstărită și i-au fost părinții oameni cu demnitate. Nu se lingușeau pe lângă cei cu bani și putere, dar oricum ajunseseră în posturi bine plătite. Salariile pe care le aveau le asigurau un trai decent și puteau să strângă și ceva la ciorap. Mama fetei era director de fabrică, iar tatăl său, aviator.

Elvira, fată de bani gata

Pentru că Elvira era singurul copil în familie, alintată peste poate a fost de părinți și de cele două perechi de bunei. Ce-a vrut întotdeauna i s-a dat. Nu era vară ca să n-o ducă părinții undeva departe să se odihnească copilul – fie la munte, la mare, fie în codrii seculari. Au călătorit pe timpuri prin toate locurile pitorești din fosta uniune. Puține familii prin anii ’80 puteau să-și permită așa ceva. La numai 20 de ani Elvira se mărită cu un coleg de școală, fiul unor prieteni de familie. Asigurat material era și acela. A încercat tânăra doi ani la rând să intre la o facultate și n-a reușit. S-a lăsat păgubașă, cu atât mai mult cu cât Igor a cerut-o de nevastă și ea l-a acceptat.
Se gândea să se angajeze undeva și să termine seral vreo facultate. Părinții au susținut-o în ideea asta care a rămas de fapt nerealizată pentru că Elvira cu trup și suflet s-a dedat problemelor familiei. Și apoi de ce să lucreze dacă părinții ei și ai lui Igor îi asigurau cu de toate?! Trăiau de acum de șase ani și nu aveau copii. Îngrijorați erau părinții și buneii lor. Îi tot îndemnau să facă niște teste la specialiști din domeniu, dar nici Igor și nici Elvira parcă nu simțeau necesitatea asta. Le plăcea viața pe care o duceau și nu voiau să-și complice existența cu un copil.

Rămâne văduvă la 27 de ani

El avea 29, ea 27 de ani. Se simțeau bine, erau tineri și nicio umbră nu plana deasupra lor. În anul acela au hotărât ei să se odihnească separat. Igor voia să călătorească prin țările din Orientul Mijlociu cu un grup turistic format la Moscova, iar ea visa să ajungă la Marea Adriatică. Aveau bani, relații și orice vis devenea realitate dacă-și puneau ceva în gând. Dar așa s-a întâmplat că Igor nu s-a mai întors din călătoria aceea. Nici până astăzi părinții lui n-au aflat ce s-a întâmplat cu fiul lor. A fost înmormântat pe meleag străin. De la ambasada acelei țări, cu reședință în capitala Rusiei, au primit doar o înștiințare că trupul fiului lor este netransportabil și că oficialitățile au hotărât să-l îngroape unde a murit. Le-au mai trimis actul de deces și informații despre locul unde este înmormântat Igor. Dar nimic despre cauza acelui deces.
Peste un an Elvira a și uitat că a fost măritată. Tot mai des o întâlneau cunoscuții prin localuri de distracții, i-a găsit uşor un succesor lui Igor, pentru că o vedeau des ba cu unul, ba cu altul la braț. Lucru pentru care multă lume o condamna… Până și părinţii ei erau nemulţumiţi de comportamentul fiicei, ce să mai vorbim de cei ai lui Igor! Fudulă peste seamă a fost Elvira până la moartea soțului, dar și după decesul lui nu s-a schimbat. Mereu cu nasul pe sus, de parcă toată lumea era obligată să-i cânte în strună, s-o ridice pe piedestal, să i se închine ca unei regine. Mă gândesc că părinţii erau de vină şi buneii pentru care copila era un odor fără seamăn. Și apoi Igor, care îi împlinea orice dorință, oricât de nesăbuită era.

Elvira e ţâfnoasă cu rudele lui Gheorghe

Cât a fost măritată, puțini îi vizitau. Tot nu erau de nasul lor. Ba că-i bleg cutare, ba că nevasta altuia e târfă, ceilalți se trag din neam prost, într-un cuvânt, nu erau oameni de clasă, adică de talia lor. Încetul cu încetul, i-au îndepărtat pe toți cei care le-au fost prieteni de școală, colegi de serviciu sau rude. La un mare necaz, zău dacă ar fi avut Elvira cui se adresa după ajutor. Iar cei care o cunoșteau din tinerețe, n-o agreau deloc. Spuneți și dumneavoastră, cui i-ar plăcea să fie privit ca un gunoi de sub picioare și să i se vorbească printre dinți?
Vă spuneam că repede l-a uitat Elvira pe bărbatul ei. N-a trecut nici un an şi jumătate și iat-o măritată din nou. Era deprinsă femeia să-i poarte cineva de grijă, să aducă în familie un ban, și-apoi, altfel te privește lumea dacă ai un bărbat alături. Zic, s-a căsătorit femeia și cel de al doilea soț era chiar mai frumos și mai bine asigurat decât Igor, deși venea dintr-o familie numeroasă. Una nu-i plăcea Elvirei – prea des o vizitau rudele soțului și, cum era țâfnoasă și cu aere de mare doamnă, le primea rece. Dacă nu era Gheorghe pe acasă, putea nici să nu le deschidă poarta.

Nici neamul lui Gheorghe n-o agreează

Au simțit neamurile că nu-s pe placul cumnatei și l-au cam luat peste picior pe fratele lor: n-a trecut nici anul, bre, dar ai și ajuns sub călcâiul ei! De aici au pornit certurile care, cu timpul, s-au tot îndesit. Elvira n-ar fi vrut în ruptul capului să-l piardă pe Gheorghe și nu știa cum să dreagă busuiocul. De câteva ori a organizat petreceri de familie și a chemat rudele bărbatului, dar puține dintre ele au acceptat invitația. Au simțit ei că fățarnică este femeia și că în sufletul ei îi disprețuiește. Cu Gheorghe se întâlneau în oricare loc, numai nu la el acasă.
Cei care sunt din familii numeroase știu cât de legați sufletește ajung să fie membrii unui clan. Gheorghe însă, de când s-a însurat cu Elvira, s-a înstrăinat de ai lui. Nu mai aveau bucurii și nevoi pe care să le trăiască împreună. Când l-a anunțat nevasta că e însărcinată, n-a avut cui spune vestea. Știa că cei din familie n-o agreau, prietenii lui se fereau de ei tot din cauza Elvirei. Dar lui îi era dragă femeia și nu ar fi vrut s-o piardă în ruptul capului. Așa că s-a împăcat cu gândul că-și vor petrece timpul doar în doi – el și Elvira.

Lidia Bobână

Vizualizări: 1313