La 68 de ani, şi-a dat seama că n-a trăit pentru sine nicio zi din viață, şi acest gând l-a nefericit

Nicodim e o veche cunoștință de-a mea, aș spune că suntem dintr-o generație și pentru că îmbătrânim la fel de chinuitor, urmăresc cam cine dintre noi o să plece primul. Mi-a fost un timp coleg de școală. Apoi am mers pe drumuri diferite și am avut fiecare norocul să ne realizăm visurile, după cum erau și intențiile. Nicodim a făcut carieră militară. A slujit pe timpuri prin multe regiuni ale Rusiei și și-a încheiat serviciul în Germania într-un grad înalt – are acum o pensie la care eu doar pot să visez.

După facultate s-a însurat cu o rusoaică

Dar nu despre asta am vrut să vă povestesc. S-a însurat imediat după facultate c-o rusoaică. Frumoasă femeie. A cunoscut-o la Sankt-Petersburg unde-și făcea studiile. Și tot pe unde era mutat cu serviciul, în orice regiune a fostei URSS, nevasta lui năștea câte un copil. Lucru de-a mirării pentru toți era că nu semănau cu dânșii copiii ceia, poate la nevastă-sa și mai adiau oleacă, dar cu Nicodim nici pe departe. Au slujit în Uzbekistan și uite că fiul lui cel mai mare uzbec la chip era… Apoi prin Armenia, Estonia, Georgia și nu știu de ce, Doamne, fiii moldoveanului nostru luau chipul și trăsăturile fizionomice ale popoarelor printre care trăia în acel moment familia lui Nicodim.
Colegii de arme ai lui Nicodim știau ei ce știau despre nevasta lui, el unul nu bănuia că Ludmila era încântată chiar de varietatea masculilor ce se întindeau sub plapuma din patul ei. Dar vorba ceea, ulciorul nu merge de multe ori la apă. În Germania a prins-o în sfârșit Nicodim cu un neamț, care locuia pe același palier în cazarma lor. N-a bătut-o, nici neamțului nu i-a spus o vorbă. Și-a adunat lucrurile într-o valiză și s-a mutat mai aproape de soldații lui.

Ludmila i-a făcut şapte băieţi, toţi de la bărbaţi diferiţi

Dormea pe un pat pliant într-o odăiță din cazarmă. Deși se separase de nevastă, fiii lui – avea tocmai șase la număr – îl vizitau zi de zi. Și apoi ce vină aveau copiii că mama lor era o desfrânată? Nicodim îi iubea pe toți, indiferent că unul avea mutră de uzbec, celălalt de georgian, armean sau altă naționalitate… El i-a crescut și lui îi zic tată. Și pe nebuna asta de Ludmilă, care i-a fost alături aproape două decenii, o iubea.
Al șaptelea băiat al lui Nicodim vă dați seama că neamț a fost. De cum l-a născut Ludmila și l-a văzut spălăcit la chip, cu ochi albaștri, spălăciți și ei, a știut că de la neamț l-a prins. Dar purta numele lui Nicodim și un prenume românesc – Ștefan – încât nu avea cine se lega de dânsul și mai ales să spună că din flori e născut. Toți erau Cojocaru și nume românești purtau dintre cele mai alese, de domnitori, figuri celebre din istoria noastră.
Ludmilei îi convenea să fie soția lui Nicodim. Ajunsese bărbatul în grad înalt de ofițer, avea un salariu bun și privilegii deosebite, așa că huzurea femeia pe lângă dânsul. O singură nemulțumire îi adumbrea viața lui Nicodim. Neamțul, tatăl ultimului fiu al lui Nicodim, ar fi vrut să ia băiatul din familia moldoveanului. Nu avea copii cu nevasta lui și tare și-ar fi dorit ca băiatul acesta să-i zică lui tată, și nu unui oarecare dintr-o republică neînsemnată, unui „ciurca”, cum obișnuiau rușii să le spună colegilor de serviciu de alte naționalități.

Nicodim se întoarce în Moldova

Dar nu avea de gând moldoveanul nostru să-i facă cheful neamțului. A înaintat raport superiorilor cu rugămintea să-l repartizeze într-o unitate militară din Moldova, motivând că are părinți bătrâni și bolnavi și ar dori să le fie alături. Dar uite că Ludmilei nu-i convenea deloc să revină în Uniunea Sovietică și mai ales într-o republică așa de mică, fără perspective. Ce distracții ai tu într-o provincie? În tot felul îl convingea pe bărbatu-său să rămână în Germania, în cel mai rău caz, să plece în Ungaria sau Polonia.
Nicodim o ținea una și bună – acasă, în Moldova! Zicea el mai în glumă, mai în serios: în sfârșit, nevastă, ai să-mi naști și un moldovean. După ce a prins-o Nicodim pe nevastă-sa cu neamțul, s-a dus la un doctor vestit din Germania pentru niște testări și i-a spus esculapul acela că dacă n-ar fi fost atât de primitoare în patul ei nevasta lui, ar fi rămas Nicodim fără copii. Era sterp bărbatul… Și a aflat lucrul acesta abia la 40 de ani! Când a împlinit puiul neamțului doi anișori, Nicodim a revenit în Moldova.
Cu șapte copii, cu o nevastă nemulţumită, fără apartament și fără multe alte chicușuri ce le avea slujind în străinătate. Ludmila, care se deprinsese să trăiască în lux, să aibă femeie în casă, care să-i facă curățenie, să îngrijească de copii și bărbatul ei, acum era lipsită de toate acestea. Unde mai pui că și socrii îi stăteau în gât – nu le era dragă nora, și nici nurorii de ei. Avea șapte fii care trebuia ridicați, învățați și puși la cale. Cel mare, uzbecul, împlinise 20 de ani și era student deja. Ceilalți îi călcau pe urme.

Ludmila se mărită în Germania, cu tatăl ultimului fiu

Dar Ludmila nu mai putea face față stării în care a ajuns. Condițiile de trai erau departe de ce au avut în Germania și asta o dobora la pământ. Și ce face femeia? Îi scrie neamțului și-l roagă să-i facă chemare în Germania, că ea o să-i aducă feciorul acasă. Bine ar fi, zice ea, până vin, să divorțezi. Eu țin la tine și copilul tău trebuie să aibă și mamă, și tată biologic. Între timp, pornește și ea proces de divorț. Conform unei decizii judecătorești, primii șase feciori au rămas sub tutela tatălui Nicodim, iar ultimul trecea în custodia mamei.
La rugămintea ei a fost luată această decizie și bărbatul cu cei șase copii mai mari, au acceptat situația. În primul rând, ce avea să facă el cu un copilaș ce abia începuse să meargă? Era cam bolnăvicios și capricios acest fecior al lui Nicodim. Și parcă nici nu-l prea iubea, poate pentru că știa la sigur cine-i este tată? Celorlalți le-a fost părinte cu trup și suflet și nu-i păsa acum că-s ai lui sau făcuți cu alții. Aveau tați anonimi – nici nu-i cunoștea și nici nu-i păsa cine erau ei. Se bucura că n-a aflat din tinerețe că nu putea avea copii. Și-ar fi măcinat sănătatea în bănuieli de tot soiul, vrajbă și gelozii…
Lidia Bobână