La 27 de ani, trecut prin foame și frig, lipsuri greu de imaginat, e aruncat la gunoi din propria casă
Desface doseala și ce credeți dumneavoastră că găsește băiatul? Zece mii de dolari, prinși cu lipici de pânza paltonului. Nu-i venea să creadă. Îi număra și-i tot număra. Până în seară, de atâtea ori a împărțit banii ceia pentru fel de fel de nevoi ce le avea, încât nu-i mai păreau așa de mulți.
Apare Gabi, chiriaşul escroc
Primul lucru ce l-a făcut Oleg e că și-a plătit datoriile pentru apartament. Din nou avea apă, gaz și lumină. A mai angajat o femeie și i-a văruit podurile în toată casa, și-a pus tapetei eftine, dar destul de drăguţe, tot femeia aceea l-a ajutat. Acum putea cu sufletul împăcat să închirieze două camere studenților și să trăiască destul de bine mai departe.
Tocmai atunci l-a şi cunoscut pe Gabi, un bărbat tânăr care, spunea el, a fugit din Transnistria. Dar că a fost așa sau nu, n-a mai aflat Oleg. Tipului i-a plăcut gazda și era gata să închirieze o cameră. A venit a doua zi cu o valiză și încărcat cu fel de fel de bunătăți. Au petrecut bine până după miezul nopții. Și au tot ținut-o așa o bună bucată de vreme. I-a aflat istoria lui Oleg – că nu are pe nimeni, că a rămas singur în apartamentul părinților, că o duce greu, că oriunde s-ar fi angajat la lucru, nu avea niciun respect din partea angajatorilor. I s-a plâns băiatul cu toată durerea ce-o avea adunată de când a plecat maică-sa în lume.
Peste vreo două săptămâni, unde face Gabi chiriașul: măi Oleg, ce-ar fi să-mi faci tu o procură să pot trece apartamentul pe numele tău? Ia de la poliție un document că de doisprezece ani maică-ta e dată dispărută și că ești urmașul ei de drept. Poate se trece și fără judecată. Eu pot să te ajut căci am la Chișinău relații cu mai multe persoane influente și aș putea să-ți rezolv uşor mai multe probleme.
Apartamentul lui Oleg e vândut de afacerist
Până îmi găsesc ceva de lucru, mă ocup eu de apartament. Zis și făcut, s-au dus la un notar și în mâinile lui Gabi se și afla procura generală, care-i dădea drept de semnătură pe foarte multe documente. A făcut ce a făcut tipul, dar a ajuns Oleg proprietar de imobil. De bucurie, au băut o zi și o noapte. Apoi Gabi-chiriaşul pleacă, chipurile, într-o deplasare, trimis de cel care l-a angajat la serviciu.
S-a dovedit mai târziu că a fost o minciună, nu lucra bărbatul nicăieri. Între timp, ce face escrocul? Ia și vinde prin procură apartamentul lui Oleg. Așa s-a trezit bărbatul aruncat în stradă de noii stăpâni ai imobilului. La 27 de ani, trecut prin atâtea nevoi, prin foame și frig, prin lipsuri greu de imaginat și, culmea! aruncat la gunoi din propria casă!!!
Lucrează pentru o strachină de mâncare
S-a adresat la poliţie, procuratură, tot pe unde-i spuneau vecinii, căci un timp l-a oploșit o familie de pensionari din bloc, ei bine, pe unde-l sfătuiau să se adreseze pe acolo se ducea. Dar tipul a șters putina din republică și n-au mai dat de el. Era anul 2013 când Oleg și-a făcut culcuș într-un stufăriș pe malul unui lac. Vara, a dormit acolo până s-au lăsat frigurile, apoi a dat de un omulean, un bețiv și un pierde-vară și acela, care l-a adăpostit într-un hârb de casă la țară. Dar ce-i bine – nu-l ploua și nu-l ningea acolo. Aduna vreascuri și se încălzea.
Atunci a simțit ce este foamea mai mult ca niciodată. A ajuns să prindă un câine în sat, l-a gâtuit și l-a mâncat. Umbla pe la casele oamenilor și cerea de lucru pentru o strachină de mâncare. Lumea se cam ferea de el. Era străin și arăta jigărit de tot. Avea un chip crispat și ochii străluceau nesănătos pe fața lui. Te mai pui, se gândeau oamenii, te prinde într-un loc mai dosit și te găsește altul rece…
Oleg a dispărut la sfârşit de iunie
Cum s-a încălzit timpul, Oleg a părăsit satul și a venit la oraș. Știa unde se adună de obicei boschetarii și a venit la ei. Împreună au plecat spre Odesa, apoi la Breansk și tot prin orașele mari ruseşti umblau cu cerșitul. La sfârșitul lunii mai 2014, iată-l apărut în inspecţie pe la tomberoanele din regiunea blocurilor cu pensionare atât de miloase la suflet. L-au observat din prima și n-au putut femeile să nu-l agaţe cu vorba. Într-o săptămână, au aflat istoria bărbatului, în a doua o bătrânică l-a chemat la dânsa acasă și i-a dat niște haine mai vechi, dar curățele de-a feciorului ei și i-a pus în față ceva de mâncare.
Într-un cuvânt, pensionarele prinseseră drag de dânsul, într-un fel îl luaseră de suflet. Își puseseră în gând chiar să-l însoare cu vreo femeie cu casă. E un băiat așa de cumsecade, spuneau ele, și uite cum l-a scuturat viața asta! Ar fi dus ele planul acesta la bun sfârșit, dar uite tu că la sfârșit de iunie bărbatul dispare. Ce s-o mai fi întâmplat, Doamne, e viu, e mort, e bolnav?! Sau poate foamea l-a dus în locuri unde nici cu gândul nu vrei să ajungi?!
Lidia Bobână
