Celui flămând pâinea i-i mereu în gând (1)

Celui flămând pâinea i-i mereu în gând (1)

La 27 de ani, trecut prin foame și frig, lipsuri greu de imaginat, e aruncat la gunoi din propria casă

De fapt, lumea a început a se îngrijora când trecuse o săptămână şi Oleg n-a mai apărut pe la blocul lor. Se obişnuiseră deja cu prezenţa lui zi de zi. Femeile mai miloase îi puneau în punguliţe aparte din ce găteau mai gustos. Oleg era boschetarul care se hrănea şi de la tomberonul lor. Mai avea vreo câteva în cartier, dar, probabil, nicăieri nu era aşteptat ca aici.

Anghelina dispare pornită la muncă în Spania

Vedeți dumneavoastră era Oleg un bărbat tânăr, la sigur că nu avea treizeci de ani și încă nu ajunsese un bețiv. Încerca pe cât putea să arate îngrijit, deși de la el mirosea tot atât de urât ca și de la ceilalți boschetari, care, pe timp de iarnă, dormeau în scara blocului, până au pus oamenii mână de la mână și și-au asigurat liniștea cu un interfon şi yală electronică. Zic, o săptămână lipsea de acum Oleg și pensionarele care se adunau pe scaunul din fața blocului comentau în fel și chip dispariția lui. C-o fi murit înghețat pe undeva, că poate e spitalizat cu vreo boală gravă, că cine știe de nu l-au bătut cei de-o baie cu dânsul.
Zic, vorbe de tot felul se auzeau. Chiar au rugat-o pe femeia care făcea curat în curtea casei de-l întâlnește cumva să le spună și lor neapărat. Și erau îngrijorate nu în zadar. Oleg a ajuns din prostie boschetar. În 2002, maică-sa a plecat la lucru în Spania. Cu o verișoară de-a ei care tocmai fusese deportată din Grecia pentru că muncea ilegal acolo. Știa femeia că dacă vrea să muncească peste hotare trebuie să schimbe ţara. De fapt, ea i-a și împrumutat Anghelinei banii de drum cu gând că-i va întoarce femeia din primul salariu.

Din 2002, Oleg n-a primit nicio veste de la maică-sa

Oleg nu avea 17 ani când l-a lăsat mamă-sa stăpân în apartamentul lor. Pentru o perioadă de timp avea produse alimentare – în temei, crupe și cartofi, în rest, l-a asigurat femeia, am să-ți trimit bani de acolo până ai să termini şcoala. Pe urmă mai vedem… Dar s-a întâmplat că, din 2002 și până astăzi, Oleg n-a primit nicio veste de la mama lui – e vie, e moartă, dar poate că n-a mai ajuns în Spania ceea? Și nici verişoara ei n-a mai dat pe acasă. E adevărat că ruda ceea era cam sturlubatică, iresponsabilă și nici nu prea avea la ce să vină în Moldova – părinții ei demult nu mai erau în viață, iar frații și surorile nu-și aminteau de ea decât de rău.
A fost un copil cu probleme, prin felul ei de a fi trezea la alți oameni doar sentimente de repulsie, deși nu era proastă și nici urâtă, doar că agresivă peste poate. Uite că verişoara ceea n-a mai dat prin Moldova și Oleg nu avea de la cine afla veşti despre mama lui. Treceau anii şi se descurca greu de tot băiatul. Cât a fost în şcoală, odată pe zi mânca acolo, mai primea şi ajutoare de la pretura de sector, apoi, dacă a împlinit 18 ani, a fost lăsat de organele de tutelă să se descurce singur.

Supravieţuieşte luând în chirie studenţi

Se apuca de orice ca să câștige ceva bani. Dar a și furat. Se ducea în Piața agricolă din Chișinău și se întorcea întotdeauna acasă cu ceva de mâncare. Cerșea. Dacă nu i se dădea nimic – fura. L-au prins de atâtea ori că-l cunoșteau mai toți polițiștii din jurul pieței. Nu fura bani, doar produse alimentare. Pentru că mereu îi era foame. Uneori zile la rând se ținea doar cu apă clocotită și pâine… După ce i-au închis gazul și lumina din cauza datoriilor, se culca devreme sau în genere nu mai trăgea pe acasă. Umbla pe străzi, dormea în gări.
Acolo a și făcut cunoștință cu derbedei de tot soiul – hoți înrăiți, bețivani, prostituate, copii vagabonzi. De la maică-sa – nicio veste. Uneori se angaja temporar la vreun magazin sau depozit pe post de hamal, dar nu se reținea prea mult. Îl plăteau prost și-l luau peste picior pentru felul cum arată, cum se descurcă, cum lucrează. Îi căutau nod în papură ca să-l plătească rău sau chiar deloc. Și ce și-a zis tânărul: decât să-și bată joc de mine tot chelbosul, ia să-mi caut eu de grijă altfel. Până a-i deconecta gazul, lumina și apa, lua în chirie studenți cu condiția că-i plătesc gazda cu o sumă mică de bani, dar îl hrănesc și pe dânsul.

Mânca pe săturate doar la câte un praznic

Avea un apartament din trei camere, o mică bucătărioară, un balcon destul de măricel. Adică cu studenții se împăca de minune și sătul era. Dar dacă a rămas fără gaz, apă și lumină, ce chiriași să mai ții?! Trăia în casa lui ca într-o colibă de pe câmp. Iarna frig de-ți înghețau și măselele în gură. Uite tocmai în perioada rece a anului și dormea Oleg prin gări. A mai prins o șmecherie – în zilele de mari sărbători religioase se ducea la biserică și acolo câștiga vreo pomană și ceva bani. Dacă se întâmpla să fie vreo înmormântare urca în autobuzul celor veniți să petreacă mortul și nimerea astfel cu ei la praznice, unde se ospăta pe săturate.
Spre lauda lui, atunci încă mai umbla curățel și avea grijă să nu pută de la dânsul. Vara întreagă umbla la iazul din Valea Trandafirilor, acolo-și spăla și hainele. Odată, tot la o biserică a fost, i-a dat o credincioasă de pomană niște haine de-ale bărbatului ei. Îl vedea des pe Oleg pe acolo, știa că nu lucrează nicăieri, că e orfan, neînsurat, și i s-a făcut femeii milă de el. Acasă, probând hainele celea, simte băiatul că parcă o fi ceva în căptuşeala de la palton. Mai bâjbâie, da, cu siguranță că era ceva ascuns acolo!
Lidia Bobână

Vizualizări: 876

Comentează