În R. Moldova DOAR EA încondeiază ouă de struţ! VEZI cât costă unul! FOTO

În R. Moldova DOAR EA încondeiază ouă de struţ! VEZI cât costă unul! FOTO

Când am întâlnit-o pentru prima dată, am văzut o femeie frumoasă, senină la chip şi cu o burtică rotunjoară de-ţi era mai mare dragul să te uiţi! „Ai ascuns un ou acolo?”, am întrebat-o. A zâmbit, iar pe faţa ei se citea o fericire greu de ascuns. În ajun de Paşti, meșterița, viitoare mămică, ne dezvăluie din secretele artei de încondeiere a ouălor de struţ.

În 2004 părinţii Ecaterinei au hotărât să deschidă o fermă de struţi în satul lor de baştină, la Cinişeuţi, r. Rezina. Dar nu din toate ouăle duse la incubator ieşeau struţi, iar tatăl fetei s-a gândit că ar fi păcat să le arunce. În timp ce se gândea la o soluţie de „reciclare” a lor, o cunoştinţă a sfătuit-o pe Ecaterina să le încondeieze, mai ales că în acea perioadă tânăra se pregătea să depună dosarul de admitere la Academia de Muzică, Teatru şi Arte Plastice din Moldova. Tehnica de împodobire a ouălor cu condeiul îi era total necunoscută, de aceea Ecaterina a hotărât să apeleze la un meşter cu experienţă. Şi l-a găsit tocmai peste Prut.
„Cineva mi-a recomandat-o pe Elena Torac, o meşteriţă foarte vestită din România, care s-a specializat anume în încondeierea ouălor de struţ. Am contactat-o telefonic şi peste câteva zile eram deja la ea, la Suceava. N-am să uit niciodată acea perioadă de două săptămâni în care am deprins toate secretele acestui frumos meşteşug, începând de la simbolistică şi terminând cu tehnicile de încondeiere. Nu au fost lecţii obişnuite, au fost zile întregi de discuţii şi incursiuni în istorie”, îşi aminteşte Ecaterina Saviţchi.

Le sparge cu sfredelul

SONY DSCPrincipalul instrument cu care lucrează Ecaterina este chişiţa, un creion din lemn care are în vârf un tub foarte subţire din tablă fină pentru a permite filtrarea cerii calde.
„După ce oul de struţ e golit de conţinut, acesta se spală şi se pregăteşte pentru încondeiat. Se lucrează doar cu ceară fierbinte de albine cu pigment, pentru că de altfel culorile obişnuite nu sunt durabile. Se trasează stratul negru cu chişiţa, apoi se trece la colorarea suprafeţelor şi elementelor. După asta acopăr oul cu un strat protector ce-i dă un aspect lucios şi conferă durabilitate culorii”, ne explică meşteriţa.
Dacă în cazul ouălor de găină conţinutul acestora poate fi lesne scos cu seringa, atunci pentru ouăle de struţ este nevoie de sfredel, deoarece coaja acestuia are o grosime de până la 3 mm. Găurica făcută este acoperită cu un strat subţire de ghips.

Oul ca obiect de artă

SONY DSCEcaterina împistreşte ouă anul împrejur, cumpărătorii ei însă sunt mai mult străinii, care nu asociază neapărat ouăle încondeiate cu tradiţia de Paşti, ci le consideră elemente decorative. În dependenţă de model, preţul de pornire pentru un ou constituie 500 de lei şi poate ajunge şi la 1900 de lei.
„Cele mai bune vânzări sunt, totuşi, de Paşti. Am încercat dintotdeauna să trec peste faptul că oamenii asociază acest obiect doar cu sărbătoarea religioasă. Ţin minte că într-un an, la o expoziţie de Crăciun, am participat şi eu cu ouă încondeiate, iar lumea se uita oarecum ciudat. Pentru mine este un obiect de artă care poate conţine şi alte motive decât cele pascale. În dependenţă de ornament, închistirea unui ou poate să-mi ia de la o zi la o săptămână. Dar asta nu înseamnă că nu mai fac şi altceva în paralel, căci am serviciu”, ne mărturiseşte meşteriţa populară.
Din păcate, Ecaterinei i-au mai rămas în depozit doar vreo 20 de ouă din cele pe care le-a colectat în perioada în care familia ei creştea struţi. Când se vor termina şi acestea, va fi nevoită să şi le procure. Iar la noi în ţară preţul lor nu este tocmai mic.
„Acum în Moldova există o fermă de struţi, dar ei vând oul cu 400 de lei! Asta ar însemna să dublez şi eu preţul lucrărilor mele, iar cumpărătorii nu şi-ar mai putea permite să le procure. Soluţia ar fi să le import din România, acolo sunt mai multe ferme de acest gen”, ne declară femeia.

Vine barza!

SONY DSCÎn afară de artă, Ecaterina mai are în prezent o altă ocupaţie de bază, care nu lasă loc de improvizaţii şi creativitate.
„Am absolvit facultatea de Ceramică şi mă gândeam că voi ajunge mare ceramistă. Aveam ambiţii, planuri… Dar la noi în ţară e greu să faci ceea ce-ţi place şi, mai ales, să şi vinzi ce ai creat. Mama, economistă fiind, m-a îndreptat să practic aceeaşi meserie”, povesteşte ea.
Soţul Ecaterinei este pictor, de asta se înţeleg din priviri. Sau, mai bine zis, din culori.
„Alexandru îmi mai dă sfaturi, mă încurajează. El este pictor de meserie, membru al Uniunii Artiştilor Plastici din RM. Ţine pensula în mână de la vârsta de şase ani. Dar să nu credeţi că ne e plină casa de culori. Soţul meu are un atelier al său, iar picturile pe care le realizează sunt la mare căutare în străinătate. Sunt mândră de el”, ne împărtăşeşte iubitoarea soţie.
În curând în familia doamnei Saviţchi va apărea un nou membru, iar până la marele eveniment a rămas mai puţin de o lună.
„Pătuţul l-am instalat deja, tăticu l-a vopsit… Îl aşteptăm doar pe bebe să apară. Sperăm că micuţul nostru va alege o meserie mai apreciată, pentru că în Moldova unui artist îi vine foarte greu şi să creeze şi să se promoveze. Poate va fi un manager de succes, care va face mai cunoscute creaţiile părinţilor săi”, ne-a spus la finalul discuţiei viitoarea mămică.

SONY DSC

SONY DSC

SONY DSCVeronica VLADEI
Foto: APROPO Magazin