EXCLUSIV! Una dintre artistele din garda veche: „Lăsați-mă să cânt!” // FOTO

EXCLUSIV! Una dintre artistele din garda veche: „Lăsați-mă să cânt!” // FOTO

La vârsta de 63 de ani, una dintre artistele de valoare ale R.Moldova a ajuns într-un nemeritat con de umbră şi uitare. Nina Ermurachi şi-a deschis sufletul într-un interviu pentru APROPO şi ne-a mărturisit, cu ochii în lacrimi, că atât cei de la conducerea ţării, cât şi unii dintre colegii săi de scenă, au dat-o uitării.

Acum 45 de ani, Nina Ermurachi câștiga aprecierea publicului cu piesa „Măi cucule blestemat”. Ulterior au urmat numeroase melodii care făcut-o celebră: „Pădure, verde pădure”, „Flori de romaniţă”, „Cântec vechi de cătănie”, „Lăsați-mă să cânt” şi altele. Nina Ermurachi este o artistă desăvârșită, care cu ani în urmă umplea săli de spectacole în toată țara. Astăzi, la 63 de ani, ea este dată uitării de cei ce stau în fruntea ţării. „Activitatea mea scenică nu mai e ca pe vremuri. În ultima vreme, în RM talentul are vârstă, iar asta îi doare pe cei din generaţia mea”, așa a început interviul nostru cu distinsa interpretă de muzică populară.
Nina Ermurachi vine dintr-o familie de țărani. Au fost cinci copii la părinţi, iar astăzi în viață a mai rămas doar ea, mezina familiei.
Prima dată a urcat pe o scenă pe când avea 10 ani. După ce a gustat din succes în acea zi, a decis să se facă artistă. Şi i-a reușit.

„Mi-am iertat dușmanii”

S-a căsătorit la vârsta de 23 de ani, iar câțiva ani mai târziu, nemaisuportând gelozia și agresivitatea soțului, a divorțat. Nu a dorit să se recăsătorească, așa că şi-a dedicat viaţa muzicii şi educării unicului ei fiu. Spune că marele ei regret e că nu a fost iubită ca femeie, ci doar ca interpretă. Totuşi, se consideră o mamă și o bunică fericită. Feciorul său, Octavian, care este căsătorit cu textiera și cantautoarea Maria Stoianov, i-a dăruit o nepoată, pe Cătălina, care în curând va aniversa 18 ani.
„Când îmi este greu, vorbesc cu feciorul şi cu prietenii mei de suflet, care ştiu să-mi asculte păsul şi să-mi dea sfatul cel mai bun. Și feciorul, și nepoata, au voci frumoase, dar văzând câtă suferință îi poate aduce uitarea unui artist, au decis să nu-mi calce pe urme. Puțini cunosc faptul că pe timpurile sovietice mi se tăia din programul artistic, de multe ori eram scoasă din concerte. Atunci, cuvântul „român” se pronunța în șoaptă, iar muzica populară nu era pusă în capul mesei. Dar în familia mea s-a vorbit mereu românește, de asta am şi avut de suferit. Niciodată nu mi-am dat aere de vedetă, am fost cu picioarele pe pământ şi realistă. Am fost frică de Dumnezeu, de aceea nu i-am tăiat calea nimănui, cum mi-au făcut mie alţii. Chiar și pe dușmanii mei i-am iertat şi le urez să fie sănătoşi”, ne povestește interpreta cu tristeţe în glas, precizând că generația oamenilor de artă a anilor `60-`70 este dată uitării și că talentele adevărate sunt marginalizate.


„Îşi aduc aminte de noi când ni se cântă marșul funebru!”

Nina Ermurachi consideră că oamenii de valoare ai RM trebuiesc protejaţi, ajutaţi și promovaţi, iar mai marii ţării ar trebui să le întindă o mână de ajutor.
„Mă doare atitudinea şi ignoranța celor de la guvernare. Niciodată nu-mi arăt suferinţa. Nu vreau ca duşmanii mei să se bucure că mi-e greu. Am o singură distincție – Maestru în Artă. Dar când am văzut că acest titlu se dă în stânga și-n dreapta, că s-a devalorizat, mi-a părut rău că-l am. Înainte, ca să primești vreo distincție, trebuia să-l meriţi cu adevărat”, oftează cântăreața.
Cu o pensie lunară de 1060 de lei, interpreta abia de ajunge de la o lună la alta. Dar îşi zice de fiecare dată că sunt oameni care nu au nici atât. Aşa că îi mulțumește lui Dumnezeu și se roagă pentru cei mai triști ca ea.

„E trist că guvernanţii îşi amintesc de artiștii de valoare doar atunci când acestora li se cântă marșul funebru. Le-am spus copiilor mei că atunci când voi pleca la Domnul, să le permită să spună câteva cuvinte la mormântul meu doar celor care mi-au fost prieteni adevărați. Să nu se apropie de sicriul meu nimeni dintre cei care m-au ignorat cât am fost în viață, de altfel m-aş răsuci în mormânt! În ultima perioadă am văzut atâta fățărnicie la înmormântări, încât mi-e silă. Îşi fac imagine pe seama morţilor!”, ne mai spune indignată Nina Ermurachi.

Duce dorul perioadei de glorie

Uneori, Nina Ermurachi regretă că a devenit artistă. Îi pare rău că pe lângă Arte, nu a studiat și medicina. I-ar fi plăcut să fie medic. Iar cum destinului nu ai cum să i te împotriveşti, se resemnează. Îşi aminteşte de perioada de glorie, de care-i este tare dor.
Interpreta colaborează cu orchestra „Folclor” de la fondarea acesteia, acum 45 de ani. Deşi nu mai are atât de multe spectacole precum şi-ar dori, ea se bucură de fiecare ieşire în faţa publicului.
„La unele concerte mi se dă de înţeles că nu mai este nevoie de mine, iar acest lucru mă întristează. Mi-e dor de scenă, de public… Dar asta e! Nu pot schimba nimic. Regret că nu am avut o serată de creaţie. Mi-aş fi dorit-o, dar dacă n-am bani…”, ne-a spus Nina Ermurachi cu ochii în lacrimi.
Lena NEGRU
Foto: APROPO Magazin