Christian d’Oriola este unul dintre cei mai decoraţi atleţi şi ocupă un loc meritat între cei mai buni scrimeri din lume.
La vârsta de 19 ani, a plecat cu două medalii de aur de la un Campionat Mondial de scrimă şi apoi a câştigat şase medalii olimpice, devenind unul dintre cei mai tineri campioni olimpici ai vremii. Francezul a fost numit “Scrimerul secolului XX” de Federaţia Internaţională de Scrimă (FIE), în 2001, iar în 2007, la vârsta de 79 de ani, s-a stins din viaţă.
D’Oriola s-a născut pe 3 octombrie 1928 în oraşul francez Perpignan – o locaţie istorică şi cu tradiţie în duelurile cu săbii de-a lungul secolelor. S-a născut într-o familie de nobili care se ocupau cu cultivarea viţei de vie pentru vin. Acest floretist remarcabil a început să practice scrima la vârsta de 9 ani, învăţat de tatăl lui într-o sală înghesuită, aflată în subteranul vilei în care locuiau. Încă de la început şi-a dovedit abilităţile excepţionale şi la vârsta de 15 ani deja îşi depăşise adversarii de vârsta lui şi se duela cu scrimeri mai în vârstă. La 18 ani s-a alăturat echipei naţionale de scrimă a Franţei şi până în momentul retragerii şi-a trecut în palmares fiecare titlu posibil din vremea respectivă.
Un stângaci înzestrat şi incredibil de agil, francezul a avut o tehnică clasică măiastră modelată de antrenorii Burres şi Elmer, care s-a reflectat în imprevizibilitatea lui. Îşi purta atacurile fulgerătoare şi impresionante cu eleganţă şi uşurinţă. Acest D’Artagnan modern nu s-a înţeles bine însă cu floreta electrică introdusă în scrimă în 1955, fiind chiar un contestatar zgomotos al acestei schimbări, în ciuda faptului că a stăpânit excelent şi noua tehnică.
Christian d’Oriola a câştigat patru titluri mondiale în probele individuale de floretă: în 1947 la Lisabona, 1949 la Cairo, 1953 la Bruxelles şi 1954 în Luxemburg, completate de alte patru titluri mondiale în probele pe echipe: în 1947, 1951, 1953 şi 1958.
A câştigat de asemenea două medalii olimpice de aur în probele individuale de floretă de la Helsinki 1952 – în dauna unui alt mare campion al scrimei, Edoardo Mangiarotti din Italia – şi Melbourne 1956, iar în 1948, când a debutat la Londra, a cucerit medalia de argint. La acestea s-au mai adăugat trei medalii în proba de floretă pe echipe: două de aur, în 1948 şi 1952, şi una de argint în 1956.
La Olimpiada din 1960 de la Roma a primit onoarea de a purta drapelul delegaţiei franceze. În concurs a terminat pe locul şapte, iar apoi s-a retras din activitatea profesionistă la vârsta de 32 de ani. D’Artagnanul modern, cum era numit de numeroşi adversari, a concurat aproape 30 de ani (între 1941 şi 1970). S-a retras la Nîmes, unde a fost decorat cu Ordinul Legiunea de Onoare în 1971.
În 2001, când l-a numit “Scrimerul secolului XX”, Federaţia Internaţională de Scrimă a notat: Christian d’Oriola a fost perfecţiunea întruchipată a scrimei. “Viteza mâinii, tehnica fenomenală, mişcarea uşoară, dar devastatoare a picioarelor, reacţiile fulgerătoare, inventivitatea şi abilitatea de a se adapta perfect de la floreta “academică” la cea electrică înseamnă că francezul Christian d’Oriola rămâne un model pentru urmaşii săi în acest sport, de atunci şi de acum”, a mai spus Federaţia Internaţională de Scrimă.
Sursa: antena3.ro
Foto: antena3.ro
