One Comment

• Agatârsul -21

  13 februarie 2012 | Permalink |

  ANUL 2012:
  DOSARELE VIITOAREI ROMANII RE-INTREGITE ( II / 21 )
  ———————————————————————————-
  DEZVALUIRI SINISTRE:
  Un martir patriot din cei multi omorâti de KGB
  din RM independenta si statalista la asasinate la comanda.
  Un interviu cu Tudor Condrea, / totusi viu /
  soferul primarului de Chisinau, Nicolae Costin / 1936-1995 /

  ziarul Timpul din 12 Februarie 2012:
  http://www.timpul.md/articol/exclusiv-mircea-snegur-fusese-informat-ca-eu-sunt-mort-iar-primarul-costin-e-in-stare-grava-31271.html

  - Era prin august 1994. El a fost invitat la o întâlnire la Moscova cu Petru Lucinschi,
  care pe atunci lucra în capitala URSS. Din cele vorbite cu domnul Costin mai târziu,
  am aflat că la acea întâlnire, în locul lui Petru Lucinschi, s-a prezentat altcineva.
  Când am mers să-l întâlnesc la aeroport, s-a apropiat de mine ex-premierul Ion Ciubuc
  şi mi-a spus că Nicolae Costin se mai reţine pentru o zi.
  Când am revenit să-l iau de la aeroport, mi s-a plâns că are mari dureri de cap.
  Durerile au continuat, iar peste două luni, la 25 octombrie,
  a căzut urcând scările în incinta Primăriei Chişinău.
  Medicii l-au diagnosticat cu leucemie. Dar el, până atunci, n-a suferit de o asemenea boală.
  Eu cred că a fost ca şi în cazul disidentului rus Litvinenko, plecat în Anglia,
  caz cunoscut cu implicarea serviciilor secrete ruseşti.

  Medicii i-au spus că va trăi un an de zile, nu mai mult.
  La 6 noiembrie a fost dus la tratament în Germania, iar peste două săptămâni l-au readus.
  Degrabă, la 16 februarie /1995 /, a decedat.
  Dacă nu din maşină, dacă nu din biroul lui de lucru, înseamnă că am fost afectat din altă parte,
  dar am suferit împreună – eu mai puţin – de aceeaşi boală.

  Era un om de stat şi eu purtam răspundere de viaţa lui.
  Pe atunci, multor activişti naţionali li se organizau accidente rutiere.
  O dată, ne-am pornit la Slănic-Moldova. Ne-am dus pe la Iaşi.
  Aveam în maşină un telefon radio, care funcţiona prin staţie de televiziune.
  Ajunşi după Iaşi, cineva l-a anunţat că trebuie să ne întoarcem urgent, deoarece există informaţii
  că ni s-a pus la cale un accident. Îndată mi-am amintit că, ieşind din oraş,
  de două ori maşini diferite mi-au întretăiat calea, deşi circulam la verde.
  Dar profesionalismul şi responsabilitatea faţă de omul de alături m-au ajutat să evit pericolul.
  Atunci, întorcându-ne de la Slănic, Costin mi-a zis să o luăm pe la Iaşi,
  dar intuiţia mi-a spus să merg pe altă cale – de la Oneşti spre Leuşeni.
  Când m-a întrebat de ce am făcut aşa, i-am spus că am încurcat drumul.

  Dimineaţă ne-a chemat Mircea Snegur. Ne-a întâmpinat pe scări şi ne-a spus că fusese informat
  despre un accident rutier cu implicarea maşinii noastre:
  „Şoferul este mort, iar Costin – în stare gravă….”. Am trăit şi aşa ceva…
  Pe urmă, la telefon spuneam că mergem într-o direcţie, dar o luam în alta. După ce ieşeam din oraş, schimbam numerele guvernamentale de înmatriculare a maşinii cu altele, simple…

  /Prietenii / Vasile Nedelciuc, cu care se înţelegea foarte bine. Cu Moşanu se întâlnea deseori
  şi ca foşti profesori de universitate. Avea ce discuta cu parlamentarii scriitori Ion Vatamanu şi Lidia Istrati. Costin era un mare patriot şi ştia că serviciile secrete vor să scape de el.
  Împreună cu Braşoveanu, consilierul său, au luptat mult pentru schimbarea denumirilor străzilor,

  Dacă Nicolae Costin ar fi trăit, nu ajungeam în băltoaca politică de azi.
  Dar duşmanii noştri au vrut să scape de el, cum au vrut să scape de interpreţii Ion şi Doina,
  cum au încercat să scape de generalul Ion Costaş, de alţii…
  ———————————————————————————————
  Cred că fiind abia afectat / de leucemie /,
  tratamentul urgent şi mai ales sfecla roşie m-au scăpat de moarte.
  /Tudor Condrea pentru prima dată, a acceptat să spună ceva în public despre unele cazuri
  din viaţa trăită alături de Nicolae Costin /