Ziua de 27 august 2010 a fost ultima, din istoria muzicii ușoare moldovenești, în care artiștii noștri au mai dormit. Au dormit pentru că nu i-a chemat nimeni să cânte pe scena din Piața Marii Adunări Naționale. Paradoxal, dar acum majoritatea din ei sunt treziți. „În sfârșit!”, am exclamat eu după ce, în acea zi de sărbătoare, am fost telefonat de vreo 7 (din cei mai de valoare) interpreţi. „27 și 31 august sunt sărbătorile naționale în care „își au locul” anume vedetele autohtone”, îmi spuneau indignați interpreții. Mă odihneam la mare în Turcia, dar am ripostat telefonic: nu își au, ci își iau locul, luați-vi-l! Din pod nu cade!
Iată, că statul nostru v-a arătat unde vi-i locul. Sau, mai bine zis, unde nu vă este locul (în viziunea statului). S-a plictisit cumva publicul de voi? S-au plictisit scândurile Palatului Național sau li s-a lehămetit autorităților de voi, dragii mei artiști? Pare-a fi și logic: bani la buget nu aduceți, din punct de vedere electoral nu prezentați interes, interpreți sunteți cam 100 la număr, iar oameni de cultură – vreo câteva mii. Mai rațional e să faci agitație pentru un partid oarecare într-un sat bine organizat, unde din 5000 de locuitori ies la vot vreo 3000 și iată, aceleași voturi. Să convingi contingentul omogen a unui sat să te voteze e mult mai ușor decât să convingi dispersata lume artistică a țării noastre! Aici se ascunde șmecheria politicii (culturale).
Stofa de Artist
Oricui îi este greu să lucreze cu un om de artă, dacă însă acest om de artă ar mai fi și om de cultură, atunci lucrul cu artiștii ar fi o plăcere. La moment, e un chin. Hai s-o recunoaștem: o parte din oamenii de cultură din Republica Moldova sunt niște bețivi ordinari, unii sunt chiar alcoolizați (spirtuiți prin „podvaluri”). Și, evident, un spectator simplu când întâlnește un astfel de artist, trage concluzia. Şi nu una care ne-ar conveni nouă, artiştilor. Respectiv, se șifonează reputația întregii bresle de artist, care, știți voi bine cu câtă transpirație se câștigă… De aceea, statutul de artist și prestigiul interpretului autohton trebuie recăpătat sau creat din nou! Elita interpreților trebuie să se impună în fața autorităților! Aveți nevoie de „stofă de artist”, inteligență și unitate în vorbe și fapte! Nu fiți oi răzlețe pe diferite dealuri, fiți o turmă unită pe-un imaș decent. Lupu (animalul) nu se aruncă în mijlocul turmei niciodată, el așteaptă oi rătăcite. Majoritatea interpreților de astăzi sunteți niște rătăciți.
2 lucruri mari
Între timp, 2 lucruri mari (şi încă foarte mici încă) s-au produs, totuși:
1. Ministerul Justiției a efectuat un control frontal la AsDAC, în urma petiției adresată Procurorului General al RM și a constatat, că Grupul de Autori pentru Corectitudine și Transparență a avut dreptate: Conferința din 5 iunie 2010 n-a fost deliberativă, iar deciziile adoptate nu sunt valide! S-a încălcat Statutul AsDAC și legislația RM în vigoare. Urmează să convocăm o nouă conferință, să alegem o nouă conducere, să modernizăm AsDAC-ul și să-l racordăm juridic, economic și administrativ la cerințele timpului de azi și de mâine.
2. Fenomenul „Georgeta Voinovan”, mamă a 6 copii, a unit breasla ca niciodată! Interpreții autohtoni, astăzi, vorbesc în altă limbă… Își dau seama că sunt concurenți pe piața muzicală, dar se vor unul lângă altul, tot mai mult și mai mult! Probabil, în scurt timp va fi creată Uniunea Interpreților Profesioniști din Republica Moldova.

America nu-i Moldova!
În unele țări, interpreții de valoare pot influența până la 30% din electorat. Suntem în pragul unor noi alegeri parlamentare. Ce este mai bine: să se disperseze fiecare interpret, care și cu cine vrea sau cu cine plătește mai mult, ori să se adune toți interpreții și să-i așeze în față sa pe pretendenții la scaunul de deputat și să-i ia la întrebări… Ce ne promiteți în domeniul politicii culturale? Ne lăsați de izbeliște așa cum ați făcut-o în 1992, 1994, 2001, 2004, abia că n-am murit de foame? Numai noi, artiștii, știm cum am supravețuit. Şi încă mai creăm…
S-a ameliorat situația acum 2 ani, când artiștii își pot câștiga un ban minim. Acest minim nu se datorează politicii culturale a statului Republica Moldova și nici datorită evoluărilor artiștilor pe scena profesionistă, ci doar banilor trimiși din străinătate de frații noștri, care muncesc, preponderent, la negru. După acestea toate, „cineva” are nasul să zică, că artiștii nu și-ar plăti pe deplin impozitele, dar acest „cineva” n-a făcut nimic pentru crearea unui cadru juridic, economic și fiscal al acestei ramuri cultural-ecomomice, extrem de specifice! Abordarea problemei show-biz-ului necesită tact, nicidecum grabă. Dă și apoi cere!
Un slogan american spune: nu întreba ce a făcut America pentru tine, întreabă-te ce ai făcut tu pentru America!
Pare-mi-se, în acești 20 de ani de existență a Republicii Moldova, interpreții noștri au făcut foarte mult pentru țară, iar țara – ba!
Sigur că artiștii noștri sunt cei mai bețivi, ei beau din promisiunile autorităților. Şi se-mbată de parc-ar bea din vinuri tari. Ce să-i facem, artistul, artist rămâne! Dacă i-a căzut să joace rolul, îl joacă cu desăvârșire!
Să fiți sănătoși!