Încă puțin și ne țicnim definitiv. Atunci ne va fi bine. Acum ne chinuim în zadar. Doar un om tâmpit poate fi fericit. Faptul că ne limităm în acțiuni, dar și în gândiri ne îngrădește drumul spre fericire. Vrem libertate absolută, dar întârziem să recunoaștem realitatea schimbătoare. Este adevărat că lumea se schimbă, se transformă, iar noi, în naivitatea noastră, stăm şi așteptăm sfârșitul lumii numai pentru că ştim, cândva demult a fost un început. Cât de mult nu s-ar schimba lumea, tot lume va rămâne! Borta în cer a fost făcută demult și nu de noi, de aceea stați liniștiți, mai sunt lucruri de făcut: de cules poama, de scos sfecla, porumbul trebuie curățat, mai avem de semănat grâul de toamnă…Iar de acolo nu mai rămâne mult nici până la alegerile anticipate.

Cui să-i pup mâna?
Sar din teoria generală și trecem la practică: în Scoția Dumnezeu este și bărbat, dar și femeie! Biserica Episcopală a eliminate din cărțile biblice tot ce i-ar conferi masculinitate lui Dumnezeu. La ei Mântuitorul n-are gen. Am vrut să zic, Dumnezeu cu dânșii, dar nu știu, la moment, dacă-i cu dânșii ori îi cu alții. Dacă aceste lucruri s-ar întâmpla în Republica Moldova, aș înțelege, deoarece sunt și motive: cum sunt preoții noștrii (majoritatea)? Peste măsură de îngrășați, fără multă carte și nu sunt ei liderii spirituali ai comunităților. Astăzi, elevul din casa a XII-a îl bate la cunoștințe generale pe părintele Gheorghe, Vasile sau Ion. De ce? De aia! Pentru că majoritatea preoților noștri au devenit feţe bisericeşti peste noapte, anterior fiind polițiști, hamali, vânzători, afaceriști… Au frecventat niște cursuri la seminare, au plătit “kapika” și poftim: pupă-i mâna! Bogdaprosti, oi pupa-o virtual.
Business-ul religios este unul profitabil. Plătești cui trebuie suma necesară, cumperi pământul, construieștri biserica, îi faci promovare și publicitate, acaparezi clienți enoriași și tot restul rămas vieţii îți răscumperi investiția în numele lui Dumnezeu. A murit omul – taxă! Se cunună doi – taxă! Se botează fătul – taxă! Da’ ce-i asta, oameni buni? Păi noi ori slujim lui Dumnezeu și nu ne interesează taxele, ori slujim Dracului și ne gândim numai la bani. Sunt sigur, dacă preoții bisericilor noastre ortodoxe ar fi unii exemplari, cu credință adevărată, și n-ar exista sistema taxelor, bani în biserici ar veni de 10 ori mai mulți. Mătușa Maria ar plăti cât poate ea, 5 lei, iar marele businessman, venit să se pocăiască, i-ar băga în buzunarul părintelui 100 de euro, ba chiar și 1000, numai ca ultimul să se roage Domnului pentru succesul afacerii sale. E și logic, și corect, și acceptabil.
Nu văd însă logica, nici corectitudinea și nu pot accepta când trei pochi burduhoși mănâncă și beau ca boii în saună, iar după câteva ore cheamă și trei curve, probabil le spovedesc și le împărtășesc acolo pe loc, pe marginea bazinului. Dumnezeu cu dânșii, am vrut să zic, dar nu știu, la moment, dacă-i cu dânșii ori îi cu alții.
Ne mirăm când un popă ucide un prunc în timpul botezului și atât, da?

Mai aproape de inimă
Cică atunci când Dumnezeu a creat femeia n-a făcut-o din osul capului, să nu fie mai presus decât bărbatul, dar nici n-a făcut-o din osul piciorului, să nu-i fie slugă. A luat o coastă din dreptul inimii sa-i fie aproape bărbatului. Frumos scris, da’ tot din bărbat a făcut-o. La rândul său, Dumnezeu a creat omul după chipul său, adică tot din bărbat.
Iată de ce astăzi îmi vine greu să cred că Dumnezeu a fost femeie.