Fotbalistul spaniol David Villa ne-a lăsat cu lacrimi în ochi după ce şi-a rezumat unele detalii din viaţa personală. El urmăreşte cu mare atenţie evoluţia celor 33 de mineri prinşi în subteran, în mina San Jose, din Chile, scrie Gsp.ro.

Citeşte mai jos ce gest de mare umanitate a făcut în aceste zile campionul mondial al Spaniei, Villa, într-un material publicat de cotidianul spaniol El Mundo Deportivo, preluat şi tradus de Gazeta Sporturilor din România.

Se simte foarte apropiat de ei şi ştie prin ce trec atât ei, cât şi familiile lor. În urmă cu mulţi ani, tatăl său s-a aflat într-o situaţie similară.

“Fac parte dintr-o familie de mineri şi mă preocupă soarta lor, totul va fi bine. Vreau să le spun că sunt alături de ei şi că noi toţi cei care ştim ce înseamnă viaţa de miner suntem alături de ei”.

Printre cei prinşi în subteran se află un fost fotbalist, Franklin Lobos, fost coleg al lui Ivan Zamorano.

Cotidianul spaniol Mundo Deportivo va duce minerilor din Chile blocaţi în subteran un tricou blau-grana al lui Villa, cu un mesaj de încurajare.

Pe tricou poate fi citit mesajul: “Curaj, minerilor”.

David vrea ca toţi minerii şi familiile lor să ştie că nu doar Chile suferă pentru ei, ci întreaga lume e zi de zi cu ochii pe ei, pe evoluţia lor şi îi susţine în lupta de a ieşi la suprafaţă.

Villa nu e doar un fotbalist, un campion al lumii, un golgeter înnăscut, cel mai bun transfer al acestui sezon la FC Barcelona, vedetă mondială, Villa e miner, chiar dacă nu a coborât niciodată în mină, pentru că tatăl său a lucrat 27 de ani în mină, pentru că bunicul său a fost miner, la fel ca şi străbunicul său.

Împărtăşeşte sentimentele familiilor implicate, pentru că e unul dintre ei, pentru că nu are nevoie să i se explice prin ce trece un miner. Mama sa, Dorita, o femeie frumoasă, cu un zâmbet prietenos şi grijuliu a experimentat suferinţa prin care trec acum alte familii, ducându-i grija soţului ei zilnic, ani de zile.

“Fac parte dintr-o familie de mineri şi împărtăşesc suferinţa familiilor, dar sunt sigur că totul va fi bine, veţi vedea că va fi bine!”

Pentru un moment, Villa dă senzaţia că va începe să plângă, dar e un bărbat obişnuit să îndure astfel de emoţii: “Voiam să le spun că sunt alături de ei, că toţi cei care ştim ce înseamnă viaţa în mină suntem alături de ei, că lumea întreagă urmăreşte povestea lor şi îi sprijină, din toate colţurile lumii…”

La data de 22 decembrie 1989, un incendiu la “Pozo Mosquitera” a pus capăt vieţii a 4 mineri, iar tatăl său era şi el alături de aceştia. David avea 8 ani şi dormea, nimeni nu a vrut să-l trezească pentru a-i spune că în acea zi nu se va putea juca alături de prietenii săi din Tuilla, pentru că 4 familii treceau printr-o dramă cumplită, pentru că 4 mineri nu se mai puteau întoarce niciodată la casele lor. Dorita, mama lui David, trecea prin nişte emoţii greu de descris. Disperarea i se putea citi în ochi, pentru că fiecare zi de lucru era chinuitoare. Niciodată nu ştii dacă nu va fi şi ultima.

Villa îşi aduce aminte când s-a trezit şi li s-a povestit: “fără prea multe detalii că tata era rănit… îmi amintesc, normal că-mi amintesc, aveam 8 ani… Au murit 4 colegi de-ai lui tata, 4 mineri”.

“Tata a continuat să muncească încă doi ani. Au închis apoi ‘La Mosquitera I’ de unde încă ieşea fum de cărbune ars”.

Când au închis ‘La Mosquitera II’ pensionarea unui număr mare de mineri l-a prins şi pe Mel, care avea 43 de ani şi îşi petrecuse o viaţă întreagă în mină. David avea 10 ani şi suferise o dezamăgire, la 9 ani, când Oviedo îl respinsese după nişte teste pe care le dăduse, motivaţia fiind că era mic de înălţime. Dar a trecut peste asta, având parte de sprijinul unei familii care înţelege cu adevărat problemele importante ale vieţii. A reuşit să treacă peste pentru că Mel întotdeauna a ştiut că fiul său nu va fi miner, că nu va coborâ niciodată la 900 de metri în subteran pentru a câştiga bani să trăiască, că va fi fotbalist. A fost şi el în gaura aia care i-a ucis 4 colegi, iar viaţa îi rezervase fericirea de a-şi vedea fiul devenind fotbalist şi, mai mult decât atât, campion al lumii.

David a început fotbalul la Union Popular Langreo şi când David a scos steagul regiunii Tuilla la câştigarea CM 2010 din Africa de Sud toată lumea a ştiut atunci că David e fiul, nepotul şi strănepotul unor mineri, oameni care ştiu să sufere, oameni cărora nu le pasă când bate recordul de goluri stabilit de Raul, pentru că se va întâmpla într-o zi şi va continua să marcheze goluri pentru Spania şi pentru FC Barcelona.

Villa se întoarce la Tuilla în fiecare vară. A făcut-o şi după Mondial. Părinţii săi, Mel şi Dorita, trăiesc tot acolo, alături de prietenii lor dintotdeauna. Nu se mai extrage cărbune din mine, sunt închise demult.

Sursa: sport.jurnal.md